(1) Inculpatul este lasat sa arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis in judecata, apoi i se pot pune intrebari in mod nemijlocit de catre procuror, de persoana vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati, precum si de avocatii acestora si de avocatul inculpatului a carui audiere se face. Presedintele si ceilalti membri ai completului pot, de asemenea, pune intrebari, daca apreciaza necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(2) Instanta poate respinge intrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei. Intrebarile respinse se consemneaza in incheierea de sedinta.
(3) In situatiile in care legea prevede posibilitatea ca inculpatul sa fie obligat la prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii, acesta va fi intrebat daca isi manifesta acordul in acest sens, in cazul in care va fi gasit vinovat.
(4) Cand inculpatul nu isi mai aminteste anumite fapte sau imprejurari ori cand exista contraziceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta si cele date anterior, presedintele ii cere acestuia explicatii si poate da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare.
(5) Cand inculpatul refuza sa dea declaratii, instanta dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior.
(6) Inculpatul poate fi reascultat ori de cate ori este necesar.
Legiuitorul nu exclude de plano audierea inculpatului in sensul art. 378 NCPP, in conditiile admiterii cererii acestuia de a fi judecat in procedura simplificata, intrucat, in anumite situatii exceptionale, instanta poate efectua cercetarea judecatoreasca/administra alte probe decat inscrisuri, chiar si dupa adoptarea procedurii simplificate, dar in acest caz procedeul probatoriu constand in audierea inculpatului va fi administrat dupa ascultarea acestuia in temeiul art. 375 alin. (1) NCPP.
Distinctia este temporara, intrucat, in cazul “ascultarii”, declaratia luata in astfel de conditii nu are valoarea unui mijloc de proba (consecinta acestei valori juridice se observa inclusiv in cazul disjungerii cauzei), asa ca nu se poate considera ca inculpatului I se afecteaza dreptul la tacere daca ar dori sa se prevaleze de acesta in acelasi timp sa fie judecat in procedura simplificata, fiind obligat sa raspunda intrebarilor instantei in limitele precizate. Abia daca dupa admiterea judecatii in forma simplificata instanta considera necesar a administra probe in procedura comuna si stabileste inclusiv necesitatea audierii inculpatului in limitele art. 378 NCPP, el se poate prevala de dreptul la tacere. [V. Vaduva in Noul Cod de procedura penala comentat, Editura Hamangiu 2014, p. 948]