(1) Instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel.
(2) De asemenea, in apelul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava situatia acesteia.
Înlăturarea circumstanţelor atenuante nu aduce atingere principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac prevăzut în art. 418 din Codul de procedură penală, atunci când în concret, pentru aceeaşi faptă, se stabileşte o sancţiune mai puţin severă.- Decizia nr.10/2014/Dezlegare chestiune de drept
Nu se va aplica efectul non reformatio in pelus in cazul in care singurul apelant din cauza este persoana vatamata (care nu are calitatea si de parte civila), in acest caz, chiar daca persoana vatamata a declarat apel in defavoarea inculpatului, instanta de control judiciar va putea admite apelul si dispune achitarea inculpatului sau incetarea procesului penal daca existenta unui impediment in exercitarea actiunii penale [M. Udroiu, Procedura penala. Partea speciala. Noul Cod de procedura penala, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2015, p. 283]
În cazul schimbării încadrării juridice a faptei dintr-o singură infracţiune în formă continuată în două infracţiuni în formă simplă, nu se agravează situaţia apelanţilor inculpaţi în propria cale de atac, în condiţiile în care, potrivit noului Cod penal, pentru infracţiunile în care s-a schimbat încadrarea juridică, inculpaţii se pot împăca cu părţile vătămate. [Curtea de Apel Craiova, Sectia Penala, Decizia nr. 145/2014, portal.just.ro]
În cazul apelului declarat exclusiv de inculpat, dacă prima instanţa a încadrat fapta în dispoziţiile noului Cod penal şi, în mod greşit, a aplicat normele privind efectele circumstanţelor atenuante din Codul penal anterior, rezultând o pedeapsă inferioară limitei minime a pedepsei care poate fi aplicată conform normelor privind efectele circumstanţelor atenuante din noul Cod penal, instanţa de apel nu poate majora pedeapsa, întrucât ar încălca principiul non reformatio in pejus. [ICCJ, Secţia penală, Decizia nr. 17/A din 19 ianuarie 2015, www.scj.ro]
„Prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal şi a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale, stabilită conform art. 61 alin.2 şi alin. 4 lit.c) Cod penal.
Stabilirea unei pedepse cu închisoarea, chiar în situaţia în care s-ar face aplicarea art. 83 Cod penal, privind amânarea aplicării pedepsei, ar constitui, faţă de natura sancţiunii, o agravare a situaţiei apelantului, în propria cale de atac, ceea ce ar înfrânge regula consacrată expres prin dispoziţiile art. 418 alin.1 Cod procedură penală.
În examinarea situaţiei ce i s-ar crea apelantului inculpat, instanţa nu poate avea în vedere consideraţii de ordin personal, cum ar fi perioada în care inculpatul ar fi lipsit de permis de conducere sau alte împrejurări asemănătoare, ci numai aspecte de ordin juridic, cum este în speţă, natura pedepsei pronunţate.
Această consecinţă juridică, pe care o produce exercitarea apelului constând în faptul că instanţa de apel, judecând cauza, nu poate crea celui care a declarat calea de atac o situaţie mai grea decât cea care rezultă din hotărârea atacată, se impune a fi respectată, chiar contrar manifestării de voinţă a inculpatului, neputându-se stabili acestuia o pedeapsă mai grea decât cea decisă de prima instanţă.”[Curtea de Apel Craiova, Sectia Penala, Decizia nr. 345/2015, portal.just.ro]