(1) Daca acordului de recunoastere a vinovatiei ii lipseste vreuna dintre mentiunile prevazute la art. 482 sau daca nu au fost respectate conditiile prevazute la art. 483, instanta dispune acoperirea omisiunilor in cel mult 5 zile si sesizeaza in acest sens conducatorul parchetului care a emis acordul.
(2) La termenul fixat se citeaza inculpatul, celelalte parti si persoana vatamata. Instanta se pronunta asupra acordului de recunoastere a vinovatiei prin sentinta, in sedinta publica, dupa ascultarea procurorului, a inculpatului si avocatului acestuia, precum si, daca sunt prezente, a celorlalte parti si a persoanei vatamate.
În art. 482 alin. 1 lit. h Cod procedură penală se prevede că acordul de recunoaştere a vinovăţiei trebuie să cuprindă felul, cuantumul şi forma de executare a pedepsei. Sintagma „forma de executare a pedepsei” include obligaţia de a stabili forma principală de executare – în regim de detenţie sau regim neprivativ de libertate, dar şi, în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, toate măsurile de supraveghere ataşate, obligaţiile prev. de art. 93 alin. 2 Cod penal şi conţinutul concret al acestora, precum şi perioada pentru care inculpatul va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, conform art. 93 alin. 3 Cod penal.
Potrivit art. 484 alin. 1 Cod procedură penală, dacă acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna dintre menţiunile obligatorii sau dacă nu au fost respectate condiţiile prevăzute la art. 482 şi 483, instanţa dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile şi sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul.
Acoperirea omisiunilor se referă la oricare dintre condiţiile prev. de art. 482 Cod procedură penală, deci inclusiv la stabilirea formei de executare a pedepsei şi a tuturor obligaţiilor ataşate formei de executare negociate, astfel încât este posibilă şi acoperirea omisiunii stabilirii obligaţiilor prev. de art. 93 alin. 2 Cod penal. [Curtea de Apel Constanța, Decizia nr. 645/P/2015, portal.just.ro]
”Singurul motiv pentru care instanţa a respins acordul de vinovăţie constă în faptul că în cuprinsul acestuia, stabilindu-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare cu privire la care s-a ajuns la un acord, nu s-a menţionat obligaţia inculpatei de a presta o muncă în folosul comunităţii (deşi aceasta şi-a dat acordul în acest sens) şi, evident, nici perioada pe care să se întindă această obligaţie.
Curtea constată însă că, potrivit art. 484 C.proc.pen., în situaţia în care acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna din menţiunile obligatorii, instanţa trebuie să dispună acoperirea omisiunilor în termen de 5 zile, sesizând în acest sens conducătorul parchetului şi nu să respingă acordul. Drept urmare, prima instanţă a procedat nelegal respingând pur şi simplu acordul, fără ca măcar să pună în discuţia părţilor aspectele care au determinat respingerea acestuia.” [Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, Decizia nr. 861/A din data de 08 iunie 2015, portal.just.ro]