(1) Competenta de solutionare a contestatiei apartine dupa cum urmeaza:
a) in cauzele penale aflate in cursul urmaririi penale, judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta;
b) in cauzele penale aflate in cursul judecatii sau in caile de atac, ordinare ori extraordinare, instantei ierarhic superioare celei pe rolul careia se afla cauza.
(2) Cand procedura judiciara cu privire la care se formuleaza contestatia se afla pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, competenta de solutionare a contestatiei apartine unui alt complet din cadrul aceleiasi sectii.