Art. 92. Drepturile avocatului suspectului si inculpatului

(1) In cursul urmaririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia:
a) situatiei in care se utilizeaza metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevazute in cap. IV din titlul IV;
b) perchezitiei corporale sau a vehiculelor in cazul infractiunilor flagrante.

(2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita sa fie incunostintat de data si ora efectuarii actului de urmarire penala ori a audierii realizate de judecatorul de drepturi si libertati. Incunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, email sau prin alte asemenea mijloace, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.

(3) Lipsa avocatului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala sau a audierii, daca exista dovada ca acesta a fost incunostintat in conditiile alin. (2).

(4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul sa participe la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati, sa formuleze plangeri, cereri si memorii.

(5) In cazul efectuarii perchezitiei domiciliare, incunostintarea prevazuta la alin. (2) se poate face si dupa prezentarea organului de urmarire penala la domiciliul persoanei ce urmeaza sa fie perchezitionata.

(6) In cazul in care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta si despre eventualele obiectiuni formulate, iar actul este semnat si de avocat.

(7) In cursul procedurii de camera preliminara si in cursul judecatii, avocatul are dreptul sa consulte actele dosarului, sa il asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, sa formuleze plangeri, cereri, memorii, exceptii si obiectiuni.

(8) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa beneficieze de timpul si inlesnirile necesare pentru pregatirea si realizarea unei aparari efective.

”În ceea ce priveşte cererile şi excepţiile invocate de către inculpatul C. N. vizând excluderea mijloacelor de probă administrate cu încălcarea dreptului la apărare a inculpatului prin aceea că deşi la data de 16.05.2014 a fost depusă o cerere din partea apărătorului ales de a fi încunoştiinţat de efectuarea oricărui act de urmărire penală ce va fi efectuat cu privire la inculpat, organul de urmărire penală în data de 16.05.2014 a început să administreze aproape toate probele fără încunoştiinţarea apărătorului ales. Aceasta cu atât mai mult cu cât s-a efectuat şi o percheziţie domiciliară, aspect faţă de care se susţine că disp. art. 92 alin. 5 Cod procedură penală conferă încă o garanţie suplimentară putând fi chiar amânată efectuarea percheziţiei până la sosirea acestuia.
Prin ordonanţa din 15.05.2014, ora 23.50 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul C. N. C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat prev. şi ped. de art. 48 rap. la alin. 32 rap. la alin. 188 – 189 lit. a) Cod penal.
La fila 198 din dosarul de urmărire penală se află cererea apărătorului ales al inculpatului de studiu a dosarului şi încunoştiinţarea despre efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu înregistrarea la parchet la data de 19.05.2014 şi transmisă prin fax la data de 16.05.2014 ora 13:58 (zi de vineri).
Potrivit art. 92 Cod procedură penală în cursul urmăririi penale suspectul sau inculpatul are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, sens în care apărătorul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoştiinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală. Alineatul 5 al aceluiaşi act prevede că în ziua efectuării percheziţiei domiciliare încunoştiinţarea prevăzută la alin. 2 se poate face şi după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează a fi percheziţionată.
Potrivit art. 281 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală constituie nulitate absolută încălcarea dreptului la apărare prin efectuarea unui act de urmărire penală fără ca suspectul sau inculpatul să fie asistat de avocat, atunci când asistenţa este obligatorie. Per a contrario orice altă încălcare a dreptului la apărare constituie nulitate relativă, conform art. 282 Cod procedură penală care presupune dovedirea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Inculpatul nu a indicat nici o vătămare concretă, iar administrarea unui mijloc de probă fără participarea apărătorului ales, chiar dacă produce o vătămare nu conduce automat la sancţiunea anulării, dacă există posibilitatea ca vătămarea să poate fi înlăturată în alt mod respectiv prin readministrarea probei în cursul cercetării judecătoreşti. În ceea ce priveşte efectuarea percheziţiei domiciliare, acest act procesual nu poate fi refăcut însă nu s-a invocat şi nici nu s-a dovedit o vătămare concretă a intereselor inculpatului.” [Curtea de Apel Oradea, Secţia penală, Încheierea penală nr. 83/CCP din 2 iulie 2015, portal.just.ro]