Art. 1.010. Confirmarea liberalitatilor

Confirmarea unei liberalitati de catre mostenitorii universali ori cu titlu universal ai dispunatorului atrage renuntarea la dreptul de a opune viciile de forma sau orice alte motive de nulitate, fara ca prin aceasta renuntare sa se prejudicieze drepturile tertilor.

Problema confirmarii libertatii (fie donatie, fie legat) se pune numai in cazul nulitatii acesteia, indiferent daca nulitatea este relativa sau absoluta [G.Boroi, L.Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 222]

In acest caz este reglementata o exceptie, conform art. 1247 alin. (4) NCC, in care nulitatea absoluta poate fi confirmata. [M. Paraschiv in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 377]

Lipsa formei autentice a contractului de donatie, in afara situatiilor de exceptie reglementate de art. 1011 alin. (2) NCC, este sanctionata cu nulitatea absoluta a donatiei, prevazuta de art. 1247 NCC, nulitate care nu poate fi acoperita prin confirmare. [G.C. Frentiu, Comentariile Codului civil. Liberalitatile.Testamentul. Rezerva succesorala. Reductiunea liberalitilor excesive, Editura Hamangiu 2013, p. 3]

In conformitate cu prevederile art. 1010 NCC, mostenitorii universali sau cu titlu universal ai donatorului pot confirma liberalitatea facuta de acesta, cu consecinta ca actul lor atrage renuntarea la dreptul de a opune vicii de forma sau orice alte motive de nulitate, fara ca prin aceasta renuntare sa se prejuducieze drepturile tertilor
Daca donatorul nu poate fi titular al actului confirmarii donatiei, aceasta facultate o au mostenitorii lui universali si cu titlu universal, ale caror drepturi sunt afectate prin existenta liberalitatii.(…)
Ttitularul actului de confirmare trebuie sa fi acceptat mostenirea donatorului in formele prevazute de lege, adica expres sau tacit, potrivit prevederilor art. 1108 si urm. NCC. Din punct de vedere juridic, el trebuie sa aiba o calitate speciala, aceea de mostenitor, astfel incat o eventuala confirmare provenind de la un simplu succesibil este lipsita de efecte din perspectiva valabilitatii donatiei. Tot asfel, in principiu, pierderea acestei calitati speciale (de exemplu, prin constatarea nedemnitatii) atrage lipsa de efecte a confirmarii [A.-A. Stamate-Tamasan, Comentariile Codului civil. Donatia, Editura Hamangiu 2013, p. 15]

Incheierea de catre mostenitorul universal sau cu titlu universal al dispunatorului a unui nou contract de donatie cu privire la bunul respectiv, cu acelasi donatar initial nu valoreaza confirmarea donatiei informe, ci reprezinta o noua conventie, care isi va produce efectele doar la momentul perfectarii sale valabile. Incheierea contractului de donatie presupune asumarea de catre mostenitor a calitatii de titular al dreptului transmis gratificatului, drept dobandit pe cale succesorala de la antecesorul sau, dar exercitat in nume propriu, in acest caz cu acordul de vointa realizandu-se intre mostenitor si donatar, nefiind in discutie o confirmare a acordului anterior [A.-A. Stamate-Tamasan, Comentariile Codului civil. Donatia, Editura Hamangiu 2013, p. 16]