(1) Donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Nu sunt supuse dispozitiei alin. (1) donatiile indirecte, cele deghizate si darurile manuale.
(3) Bunurile mobile care constituie obiectul donatiei trebuie enumerate si evaluate intr-un inscris, chiar sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute a donatiei.
(4) Bunurile mobile corporale cu o valoare de pana la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Darul manual se incheie valabil prin acordul de vointe al partilor, insotit de traditiunea bunului.
Lipsa formei autentice a contractului de donatie, in afara situatiilor de exceptie reglementate de art. 1011 alin. (2) NCC, este sanctionata cu nulitatea absoluta a donatiei, prevazuta de art. 1247 NCC, nulitate care nu poate fi acoperita prin confirmare. [G.C. Frentiu, Comentariile Codului civil. Liberalitatile. Testamentul. Rezerva succesorala. Reductiunea liberalitilor excesive, Editura Hamangiu 2013, p. 3]
Donatiile indirecte sunt acte juridice incheiate cu intentia de a gratifica, dar diferite de contractul de donatie. Daca donatiile indirecte nu sunt supuse regulilor de forma cerute pentru validitatea donatiei, acestea sunt supuse insa regulilor de fond specifice acestei liberalitati (capacitate, irevocabilitate, raport, reductiune, revocare). Totodata, in cazul donatiilor indirecte realizate prin alte acte juridice intemeiate pe animus donandi, validitatea acestora este conditionata de respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma pentru acel act, inclusiv forma autentica, daca este cazul. [R. Constantinovici in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1057]
Actele cele mai intrebuintate pentru realizarea unei donatii indirecte sunt renuntarea la un drept, remiterea de datorie si stipulatia in folosul altuia. (…)Donatia indirecta se mai poate realiza si prin plata datoriei altuia, facuta cu intentia de a-l gratifica pe debitor (de exemplu, un parinte plateste datoria copilului). [Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale,vol. III, Editia a IV-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2007, p. 222]
Renuntarea la un drept este un act juridic de sine statator, care nu presupune automat, prin simpla sa incheiere, existenta unei donatii indirecte. Renuntarea la un drept poate fi si cu titlu oneros, iar daca respectiva contraprestatie este o cauza suficienta si reala a renuntarii, nici nu se mai ridica problema liberalitatii. Renuntarea la un drept cu titlu gratuit poate fi calificata, de la caz la caz, ca donatie indirecta, impunandu-se a se dovedi, prin orice mijloc de proba, existenta intentiei de gratificare. Operatiunea nu este lipsita de semnificatie, caci, odata probat elemntul animus donandi, renuntarea la drept va trebui analizata si din perspectiva indeplinirii conditiilor de fond specifice donatiei (mai ales incapacitati). [A.-A. Stamate-Tamasan, Comentariile Codului civil. Donatia, Editura Hamangiu 2013, p. 21]
Remiterea de datorie reprezinta renuntarea cu titlu gratuit a creditorului la un drept de creanta pe care il are impotriva debitorului sau, cu intentia de a-l gratifica pe acesta. Fireste, renuntarea creditorului la valorificarea dreptului sau de creanta necesita si acceptarea debitorului gratificat, ceea ce confera caracter contractual acestui act juridic.
In cazul remiterii de datorie nu este necesara forma autentica a actului, aceasta putand fi realizata prin diverse acte intre vii, ce pot fi incheiate in forma scrisa (de exemplu, eliberarea de catre creditor a unei chitante care atesta efectuarea platii, desi aceasta nu s-a facut, sau un act prin care se prevede expres iertarea de datorie), verbala sau chiar tacita (insa neindoielnica) sau prin legat (in acest din urma caz fiind necesar ca eceasta sa imbrace una dintre formele prevazute de lege pentru testamente). [C.M. Craciunescu in Noul Cod Civil. Studii si Comentarii, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 731]
In ceea ce priveste stipulatia pentru altul (…) din contractul incheiat intre stipulant si promitent, se naste un drept direct in patrimoniul tertului beneficiar, fara sa treaca nici macar o clipa prin patrimoniul stipulantului. Dobandirea dreptului este originara si are loc pe momentul incheierii contractului, fara a fi necesar consimtamantul tertului. In formularea legiuitorului: “Prin efectul stipulatiei, beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct promitentului executarea prestatiei” [art. 1284 alin. (2)].De aici, o serie de consecinte complexe:
a) Tertul beneficiar nu este in pericol de a suporta concursul creditorilor stipulantului si eventuala insolvabilitate prezenta sau viitoare a acestuia;
b) In cazul in care tertul beneficiar decedeaza inainte de a fi confirmat dreptul nascut in favoarea sa, dreptul respectiv, facand parte din patrimoniul sau, se va transmite la proprii mostenitori
c) Deci, din stipulatia pentru altul, intre tertul beneficiar si promitent se naste un raport obligational; tertul beneficia are calitatea de creditor si promitentul are calitatea de debitor. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 213]
Donatia este deghizata atunci cand actul public cu titlu oneros este simulat, mincinos si ascunde o donatie (art. 1289 NCC). Cu exceptia celor prin care se tinde la eludarea principiului revocabilitatii donatiilor intre soti sau la fraudarea legii ori incalcarea altor norme imperative, donatiile deghizate sunt valabile si sunt supuse, ca si cele indirecte, regulilor de fond prevazute pentru donatie. Dovada simulatiei poate fi facuta cu orice mijloc de proba de catre terti sau creditorii partilor, precum si de catre parti atunci cand pretind caracterul ilicit al simulatiei, conform art. 1292 NCC. [R. Constantinovici in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1057]