Testamentul este actul unilateral, personal si revocabil prin care o persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cand nu va mai fi in viata.
Articolul 1034 NCC numeste urmatoarele caractere juridice ale testamentului; a) act juridic unilateral, intrucat este expresia unei singure vointe; vointa testatatorului este producatoare de efecte juridice, indiferent de atitudinea mostenitorilor si inainte acceptarea legatului; testamentul si eventuala acceptare a legatului sau altor dispozitii testamentare sunt acte unilaterale distincte, cu efecte proprii fiecauia si se unesc in sensul formarii unui act juridic bilateral; b) act juridic solemn, trebuind sa fie incheiat in formele prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii (a se vedea art. 1040, 1047 NCC); c) act juridic personal, neputand fi incheiat prin reprezentare, fie ea legala sau conventionala; in egala masura, testamentul este si un act juridic individual, in sensul ca trebuie sa exprime vointa unei singure persoane (a se vedea art. 1036 NCC); d) act juridic revocabil, testatorul putand sa modifice/revoce oricand testamentul, chiar si in ultima clipa a vietii sale; acest drept subiectiv civil al testatorului este de ordine publica (nu cunoaste renuntarea) si discretionar astfel incat nu se pune problema exercitarii sale abuzive; e) act juridic mortis causa, intrucat isi produce efectele la moartea testatorului; legatarul nu dobandeste nici un drept cat timp testatorul este in viata, neputand sa faca nici macar acte de conservare, iar testatorul pastreaza nealterat ansamblul drepturilor pe care le are asupra bunurilor de care dispune prin testament. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1072-1073]