(1) Dezmostenirea este dispozitia testamentara prin care testatorul ii inlatura de la mostenire, in tot sau in parte, pe unul sau mai multi dintre mostenitorii sai legali.
(2) Dezmostenirea este directa atunci cand testatorul dispune prin testament inlaturarea de la mostenire a unuia sau mai multor mostenitori legali si indirecta atunci cand testatorul instituie unul sau mai multi legatari.
Referitor la patrimoniul succesoral, testamentul poate conține nu numai dispoziții pozitive (legate) dar si dispozitii negative (exheredări), prin care testatorul înlătură de la moștenire unul sau mai mulți moștenitori legali.
Posibilitatea testatorului de a exhereda rezultă direct, din prevederile art. 1074 al.1 C.civ., conform cărora dezmoștenirea este dispozitia testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai multi dintre mostenitorii săi legali, cât si indirect, din dispozitiile legale referitoare la rezervă, astfel că, atâta timp cât legea prevede o cotă de moștenire ce se atribuie cu titlu de rezervă succesorală unor moștenitori, chiar împotriva voinței testatorului care a prevăzut exheredarea, înseamnă că moștenitorii legali care nu sunt rezervatari pot fi înlăturati de la mostenire (rudele colaterale si ascendenții ordinari), iar moștenitorii rezervatari (descendenții, ascendenții privilegiati si sotul supravietuitor) pot fi exheredati din acea parte a moștenirii care excede cota lor de rezervă, numită cotitate disponibilă.
Prin urmare, testatorul este liber să dezmoștenească, dar în prezenta mostenitorilor rezervatari la data deschiderii moștenirii, această libertate testamentară este limitată la acea parte din moștenire care excede rezerva si de care defunctul poate dispune prin liberalități si care constituie cotitatea disponibilă.[Judecatoria Salonta, Sentinta civila nr. 209/2016, www.rolii.ro]
Prin testament, testatorul are astfel si posibilitatea de a inlatura de la mostenire unul sau mai multi dintre mostenitorii sai legali. Testatorul poate inlatura in intregime de la mostenire numai pe mostenitorii sai legali nerezervatari. El nu-I poate inlatura total pe mostenitorii sai legali rezervatari, carora de drept le revine rezerva succesorala, chiar impotriva vointei defunctului. Prin urmare, clauza de dezmostenire a unui mostenitor rezervatar trebuie inlaturata, testamentul urmand a fi mentinut in limita cotitatii disponibile, cu ocrotirea rezervei legale a mostenitorului rezervatar omis. [G. C. Frentiu in Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. II, Editura Hamangiu 2012, p. 218]
Dezmostenirea poate fi: a) directa (expresa), intervenind atunci cand de cuius dispune prin testament inlaturarea de la mostenire a succesorilor sai legali, ea poate fi: totala, cand ii vizeaza pe toti mostenitorii legali ai lui de cuius sau partiala, cand de cuius ii inlatura de la succesiune numai pe unul sau mai multi mostenitori legali, in acest caz, daca de cuius nu a instituiat legatari, succesiunea va fi culeasa de comostenitorii celui dezmostenit sau de mostenitorii subsescventi, conform regulilor devolutiunii legale a mostenirii; b) indirecta intervenind atunci cand de cuius, fara a mentiona expres inlatuturarea mostenitorilor legali, instituie unul sau mai multi legatari care culeg intreaga mostenire sau, daca exista rezervatari, numai cotitatea disponibila; daca legatul e ineficace, dar din cuprinsul testamentului rezulta vointa neindoielnica a lui de cuius de a inlatura de la mostenire pe succesorii legali, exheredarea ramane valabila; in caz contrar, ineficacitatea legatului determina culegerea mostenirii de catre succesorii legali; c) cu titlu de sanctiune, intervenind atunci testatorul dispune prin testament ca mostenitorii vor pierde dreptul lor la mostenire daca ataca testamentul cu actiune in justitie; acest fel de exheredare se refera, in principiu, la mostenitor legali, dar ii poate privi si pe legatarii universali/cu titlu universal care ar ataca un legat cu tiltlu particular; exheredarea-sanctiune nu poate aduce atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari si nu ii poate impiedica pe succesori sa ceara constatarea nulitatii dispozitiilor testamentare contrare ordinii publice/bunurilor moravuri sau revizuirea conditiilor si a sarcinilor (a se vedea si art. 1009 NCC). [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1107]
In legatura cu dezmostenirea indirecta, rezultand din instituirea de legate, se pune intrebarea ce se intampla daca legatul este ineficace din cauza nulitatii, caducitatii sau revocarii judecatoresti?
Pentru solutionarea problemei trebuie interpretata vointa testatorului: daca testatorul a dorit sa acorde o simpla preferinta legatarului, deci dezmostenirea este conditionata de eficacitatea legatului, in caz de ineficacitate, dezmostenirea ramane fara efect, mostenirea fiind culeasa de mostenitorii legali, in ordinea prevazuta de lege; daca intentia testatorului a fost ca dezmostenirea sa opereze neconditionat, independent de soarta legatului, ineficacitatea lui va face ca mostenirea (cotitatea disponibila) sa devina vacanta si sa fie culeasa, ca atare, de catre comuna, oras, municipiu sau stat, dupa caz. [Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Editia a III-a, actualizata si completata, Vol. II. Mostenirea testamentara, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 188]
In principiu, dezmostenirea-sanctiune este valabila; fiind liber sa dispuna de mostenirea pe care o va lasa dupa moarte, testatorul poate lua si masuri de aparare, de respectare a dispozitiilor sale de ultima vointa, inclusiv cele care contin dezmosteniri determinate de sentimente de suparare, de manie etc. In general, testamentul ab irato este valabil, ura sau mania nu constituie viciu de consimtamant care sa justifice anularea lui. [Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Editia a III-a, actualizata si completata, Vol. II. Mostenirea testamentara, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 189]
”Prin cererea de chemare în judecată dedusă judecății, reclamanta a solicitat instanței să dispună dezmoștenirea fiului său.
Potrivit art.1074 din Noul cod civil: ,,(1)Dezmoștenirea este dispoziția testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulți dintre moștenitorii săi legali.
(2)Dezmoștenirea este directă atunci când testatorul dispune prin testament înlăturarea de la moștenire a unuia sau mai multor moștenitori legali și indirectă atunci când testatorul instituie unul sau mai mulți legatari.,,
Reține instanța raportat la dispozițiile menționate anterior că dezmoștenirea reprezintă un act juridic (o manifestare de voință) distinct, cuprins de regulă, într-un testament.
Ca orice act juridic, exheredarea trebuie să se conformeze condițiilor de validitate prevăzute de art.1179 Cod Civil, în caz contrar fiind supusă cauzelor de nulitate, absolută sau relativă prevăzută de lege.
Prin urmare, in conformitate cu dispozitiile legale sus-citate, dezmoștenirea se poate realiza doar prin intermediul unui act juridic unilateral supus principiului libertății de voință al părții și nu printr-un act jurisdicțional de autoritate al instanței, astfel cum a solicitat reclamanta.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.” [Judecatoria Craiova, Sentinta civila nr. 9060/2014, www.rolii.ro]