(1) Testatorul poate numi una sau mai multe persoane, conferindu-le imputernicirea necesara executarii dispozitiilor testamentare. Executorul testamentar poate fi desemnat si de catre un tert determinat prin testament.
(2) Daca au fost desemnati mai multi executori testamentari, oricare dintre ei poate actiona fara concursul celorlalti, cu exceptia cazului in care testatorul a dispus altfel sau le-a impartit atributiile.
(3) Puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data acceptarii misiunii prin declaratie autentica notariala.
Executiunea testamentara imparte aceeasi natura juridica cu a unui mandat special. Evidentiem urmatoarele asemanari: aceptarea executiunii testamentare e facultativa; in principiu executiunea testamentara e cu titlu gratuit (executorul testamentar poate insa cere renumeratie daca testatorul a prevazut o astfel de renumeratie sau daca executorul e profesionist); executorul testamentar are, in principiu, aceleasi obligatii ca si mandatarul obisnuit; executorul testamentar e instituit intuitu personae (in caz de decesal executorului, mostenitorii acestuia nu au obligatia de a continua luarea unor masuri in interesul si pana la instiintarea succesorilor testatorului). Mentionam urmatoarele deosebiri: executiunea testamentara poate fi instituita numai prin testament (act solemn), in timp ce mandatul e si consensual; mandatul obisnuit inceteaza de drept la moartea mandatului il pot revoca oricand; executiunea testamentara incepe la moartea mandatuluiil pot revoca oricand; executiunea testamentara incepe la moartea mandatului; in cazul mandatului de drept comun, limitele imputernicirii se determina de parti, limitele atributiilor executorului testamentar si durata maxima a unor atributii sunt stabilite imperativ de lege. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1109]