Rezerva succesorala este partea din bunurile mostenirii la care mostenitorii rezervatari au dreptul in virtutea legii, chiar impotriva vointei defunctului, manifestata prin liberalitati ori dezmosteniri.
Rezerva succesorala cunoaste urmatoarele caractere juridice: a) este o parte a succesiunii – fiind individualizata in mod direct prin aplicarea art. 1088 NCC; rezerva are menirea de a conserva, pentru mostenitorii indreptatiti, o parte din valoarea mostenirii si nu anumite bunuri sau o parte din fiecare categorie de bunuri; pentru a putea beneficia rezerva, rezervatarii trebuie sa vina efectiv la mostenire, intrunind toate conditiile cerute de lege; b) are caracter de ordine publica – rezerva succesorala e stabilita imperativ de lege, dar legea stabileste numai dreptul la rezerva, nu si obligativitatea acceptarii ei; in plus, mentionam ca dreptul la rezerva e un drept propriu, nascut in persoana mostenitorilor rezervatari la data de deschiderii succesiunii, iar nu dobandit de la defunct; c) este individuala – desi se atribuie in indiviziune rezervatarilor, se calculeaza in functie de fiecare mostenitor rezervatar care vine efectiv la mostenire; d) este datorata in natura – doar in mod exceptional, rezerva poate fi atribuita/intregita sub forma unui echivalent in bani (a se vedea art. 1097 NCC); e) este indisponibila – rezerva nu poate fi atinsa prin donatii sau legate ori dezmosteniri, in primele doua cazuri sub sanctiunea reductiunii liberalitatilor excesive. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1116]