(1) Acceptarea consolideaza transmisiunea mostenirii realizata de plin drept la data decesului.
(2) Mostenitorii legali si legatarii universali sau cu titlu universal raspund pentru datoriile si sarcinile mostenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proportional cu cota fiecaruia.
(3) Legatarul cu titlu particular nu este obligat sa suporte datoriile si sarcinile mostenirii. Prin exceptie, el raspunde pentru pasivul mostenirii, insa numai cu bunul sau bunurile ce formeaza obiectul legatului, daca:
a) testatorul a dispus in mod expres in acest sens;
b) dreptul lasat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o mostenire culeasa de catre testator si nelichidata inca; in acest caz, legatarul raspunde pentru pasivul acelei universalitati;
c) celelalte bunuri ale mostenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor si sarcinilor mostenirii.
(4) In cazul instrainarii bunurilor mostenirii dupa deschiderea acesteia, bunurile intrate in patrimoniul succesoral prin efectul subrogatiei pot fi afectate stingerii datoriilor si sarcinilor mostenirii.
Pentru ca in cazul acceptarii sa nu aiba loc confundarea, contopirea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al mostenitorului, adica pentru a opera separatia de patrimonii, in raport cu noua viziune asupra efectelor acceptarii, este necesara intocmirea inventarului in conditiile art. 1115 si urm. NCC, ceea ce inseamna ca acest inventar dobandeste caracter obligatoriu (in pofida dispozitiilor art. 1115 NCC) deoarece, in lipsa acestuia, nu va putea opera impiedicarea contopirii patrimoniilor. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1157]