(1) Succesibilii, creditorii mostenirii si orice persoana interesata pot cere notarului competent sa dispuna efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral, toate cheltuielile care se vor face in acest scop fiind in sarcina mostenirii.
(2) Daca succesibilii sau persoanele care detin bunuri din patrimoniul succesoral se opun, efectuarea inventarului este dispusa de catre instanta judecatoreasca de la locul deschiderii mostenirii.
(3) Inventarul se efectueaza de catre persoana desemnata prin acordul succesibililor si al creditorilor sau, in lipsa unui asemenea acord, de catre persoana desemnata fie de notar, fie, dupa caz, de instanta de judecata competenta.
In conditiile noului Cod civil, efectuarea inventarului nu este de natura sa determine separatia de patrimonii. [L. Stanciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu 2012, p. 189]
Impiedicarea contopirii patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al mostenitorului in cazul acceptarii, adica separatia de patrimonii, in raport cu noua viziune asupra efectelor acceptarii, presupune intocmirea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral, ceea ce inseamna ca acest inventar dobandeste caracter obligatoriu, al inventarului este astfel implicita, ramane totusi o intrebare legata de formularea „pot cere un inventar” din art. 1115 alin. (1) NCC, care sugereaza ideea caracterului facultativ al inventaruluisi care pare a contraveni caracterului obligatoriu al inventarului, prin aceea ca instanta dispune efectuarea inventarea in anumite situatii. Consideram ca formularea din alin. (1) trebuie interpretata prin prisma dispozitiilor art. 1115 NCC, privit in ansamblul sau, concluzia fiiind ca aceea ca este de dorit ca inventarul sa aiba caracter obligatoriu si sa fie cerut, de regula, instantei de judecata, cu posibilitatea partilor de a se adresa si notarului prin efectuarea acestuia. Calea aleasa difera dupa cum toate partile doresc efectuarea inventarului, in timp ce altii se opun, caz in care efectuarea inventarului se va dispune de catre instanta de judecata. Astfel, ar insemna ca nu este necesar ca partile sa se inteleaga si sa fie de acord cu privire la efectuarea inventarului, nu se cere unanimitate, ci ar fi suficient ca o singura persoana indreptatita sa ceara efectuarea inventarului pentru ca instanta sa dispuna in acest sens. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1159]