(1) Succesibilul care renunta este considerat ca nu a fost niciodata mostenitor.
(2) Partea renuntatorului profita mostenitorilor pe care i-ar fi inlaturat de la mostenire sau celor a caror parte ar fi diminuat-o daca ar fi acceptat mostenirea.
Renuntarea la mostenire produce urmatoarele consecinte juridice:
– renuntatorul decedat nu poate fi reprezentat, descendentii sai putand culege mostenirea numai in nume propriu;
– drepturile si obligatiile succesibilului renuntator fata de defunct, stinse prin confuziune, vor renaste;
– partea renuntatorului la care ar fi avut vocatie va reveni comostenitorilor sau mostenitorilor subsecventi care au acceptat mostenirea, pe care o vor dobandi de la data deschiderii mostenirii, direct de la defunct, si nu de la renuntator, potrivit regulilor devolutiunii legale sau testamentare a mostenirii;
– renuntatorul nu are obligatia de plata a taxelor succesorale;
– mostenitorul renuntator nu mai poate fi obligat la raportarea liberalitatilor primite de la cel care lasa mostenirea. Astfel, in caz de renuntare la mostenirea legala, descendetul sau sotul supravietuitor nu mai are obligatia de raport, putand pastra liberalitatea primita in limitele cotitatii disponibile. Prin exceptie, potrivit art. 1147 alin. (2) C. civ., prin stipulatie expresa inserata in contractul de donatie, donatarul va putea fi obligat, si in cazul renuntarii la mostenire, la raportarea donatiei primite. [A.N. Gheorghe, Manual de drept succesoral, Editura Hamangiu, 2013, p. 191]