Certificatul de mostenitor se elibereaza de catre notarul public si cuprinde constatari referitoare la patrimoniul succesoral, numarul si calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum si alte mentiuni prevazute de lege.
In conformitate cu mentiunile exprese ale art. 1132 NCC, elementele componente ale certificatului de mostenitor trebuie sa faca referire la:
– Patrimoniul succesoral; acestei expresii ii lipseste precizia necesara adaptarii la subiectul dezbaterii succesorale; apreciem ca notarul public nu trebuie sa stabileasca prin intermediul procedurii succesorale nici masa succesorala si nici masa partajabila, ci masa de calcul, in conformitate cu dispozitiile art. 1091 NCC, adica determinarea activului brut, determinarea activului net si eventuala reunire efectiva a valorii donatiilor consimtite de de cuius, in ipoteza in care la succesiune sunt chemati si mostenitori rezervatari;
– Numarul mostenitorilor; in cadrul procedurii succesorale, notarul are obligatia de a identifica, in baza probelor administrate, pe toti mostenitorii care au vocatie succesorala concreta, legala sau testamentara; in ipoteza in care unii dintre succesibilii identificati de notar sunt renuntatori sau aleg sa ramana straini de mostenire, se fac mentiuni in acest sens;
– Calitatea mostenitorilor; in cazul vocatiei legale, se va identifica calitatea de ruda sau sot supravietuitor fata de de cuius si temeiul legal al venirii la mostenire, in nume propriu sau prin reprezentare; in cazul vocatiei testamentare trebuie sa fie identificata calitatea de legatar universal, cu titlu universal sau cu titlu particular.
– Cotele ce le revin mostenitorilor din patrimoniul succesoral, determinate in functie de regulile mostenirii legale si testamentare si suprapuse asupra masei de calcul (a se vedea art. 1091 NCC). [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1177]