(1) Raportul se face prin echivalent. Este considerata ca nescrisa dispozitia care impune donatarului raportul in natura.
(2) Cu toate acestea, donatarul poate efectua raportul in natura daca la data cererii de raport este inca proprietarul bunului si nu l-a grevat cu o sarcina reala si nici nu l-a dat in locatiune pentru o perioada mai mare de 3 ani.
(3) Raportul prin echivalent se poate realiza prin preluare, prin imputatie sau in bani.
(4) Raportul prin preluare se realizeaza prin luarea din masa succesorala de catre mostenitorii indreptatiti la raport a unor bunuri, pe cat posibil de aceeasi natura si calitate cu cele care au format obiectul donatiei, tinand seama de cotele succesorale ale fiecaruia.
(5) In cazul raportului prin imputatie, valoarea donatiei se scade din partea mostenitorului obligat la raport.
(6) In cazul raportului in bani, cel obligat la raport va depune la dispozitia celorlalti mostenitori o suma de bani care reprezinta diferenta dintre valoarea bunului donat si partea din aceasta valoare ce corespunde cotei sale succesorale.
Formularea “cu toate acestea” utilizata in alin. (2), nu foarte potrivita in contextul unui limbaj juridic tehnic specific, poate fi interpretata in sensul ca, prin exceptie de la regula enunta in alin. (1), donatarul poate opta pentru efectuarea raportului in natura; este posibil ca aceasta formulare sa fi fost preferata fata de folosirea notiunilor de regula si exceptie deoarece, strict tehnic, o exceptie de la regula alin. (1) ar insemna ca donatarul poate fi obligat in anumite situatii la efectuarea raportului in natura, desi acest lucru nu este posibil, singura posibilitatea recunoscuta de alin. (2) fiind aceea ca donatarul sa opteze el insusi pentru efectuarea raportului in acest fel. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1196]