Contractul este acordul de vointe dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
Partile contractului pot urmari si alte efecte decat raportulrile obligationale propriu-zise, contractul avand si o functie normativa, prin el instituindu-se reguli aplicabile raportulrilor contractuale viitoare dintre parti, prin ceea ce actualul Cod civil numeste la art. 1176 “contractul-cadru. Apoi, sunt si conventii al caror obiect nu este patrimonial, cum este pastrarea numelui de familie dupa casatorie (art. 383 C. civ.), divortul prin acordul sotilor pe cale judiciara (art. 374 C. civ.) sau conventia prin care sotii pot decide cu privire la locuinta copiilor dupa divort (art. 400 C. civ.) etc. De aceea, credem ca definirea contractului ar trebui sa se raporteze la actul juridic, ca gen proxim al notiunii de definit. Prin urmare, ni se pare preferabil sa definim contractul ca act juridic bi sau plurilateral pe care partile il incheie cu intentia de a se obliga la o prestatie sau de a reglementa raportulrile dintre ele. [S. Neculaescu in Noul Cod civil, Studii si comentarii. Cartea a V-a, Despre obligatii (art. 1164-1649), Volumul III, Partea I. Cartea a V-a, Editura Universul Juridic Bucuresti 2014, p. 29]