Contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt reciproce si interdependente. In caz contrar, contractul este unilateral chiar daca executarea lui presupune obligatii in sarcina ambelor parti.
Denumirea uzuala a contractelor in care ambele parti isi asuma obligatii reciproce este cea de contracte sinalagmatice. Dar, in limba greaca, synalagme inseamna contract. Desi majoritatea doctrinei precum si legislatia, inclusiv Noul Cod civil folosesc sintagma „contracte sinalagmatice”, este evident ca din punct de vedere etimologic si chiar juridic sintagma este gresita, fiind echivalenta cu un pleonasm: contracte sinalagmatice = contracte contractuale (??!). Dar, din pacate, sintagma este consacrata in limbajul juridic de specialitate, astfel ca ea aproape nu mai poate fi evitata. In mod evident expresia corecta si din punct de vedere lingvistic este cea de „contracte bilaterale”, vazute ca acte juridice care genereaza efecte juridice in sarcina sau beneficiul ambelor parti ale actului juridic, in opozitie cu contractele unilaterale care, desi sunt acte juridice bilaterale (au doua parti), totusi genereaza eforturi juridice numai in sarcina uneia dintre parti. [G. Piperea, Introducere in dreptul contractelor profesionale, Editura C.H. Beck Bucuresti 2011, p. 62]
Asa-ziselor “contracte sinalagmatice imperfecte” li se aplica regimul juridic al contractelor unilaterale, atat in ceea ce priveste proba, cat si efectele si executarea lor. Cu toate acestea, caracterul sinalagmatic poate fi dat de vointa partilor care, cu ocazia incheierii contractului, inteleg sa-si asume obligatii reciproce si interdependente, desi contractul, prin natura sa, este unilateral. Intr- o asemenea ipoteza ne situam in sfera contractelor sinalagmatice, datorita libertatii de vointa in desemnarea continutului contractual. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 73]
Orice contract sinalagmatic este, in acelasi timp, si oneros. Nimai ca nu toate contractele cu titlu oneros sunt, in egala masura, si contracte sinalagmatice. Exista contracte cu titlu oneros care prezinta caracter unilateral. Spre exemplu, contractul de imprumut cu dobanda, desi este cu titlu oneros, prezinta caracter unilateral, numai in sarcina imprumutatului existand obligatii. Mai exact, imprumutatul trebuie sa-I restituie imprumutatorului suma imprumutata si ii datoreaza, in plus, dobanda convenita in conditiile legii. Imprumutatorul nu este tinut, in temeiul contrctului de imprumut, de nicio obligatie. Cu toate acestea, fara niciun dubiu, contractul in discutie prezinta caracter oneros, intrucat fiecare dintre partile contractante incheie contractul in considerarea prestatiei celeilalte parti. Astfel, imprumutatul incheie contractul pentru a obtine suma imprumutata, iar imprumutatorul consimte la imprumut in considerarea obtinerii dobanzii. [B. Patrascu, I. Genoiu in Noul Cod civil. Studii si comentarii. Cartea a V-a, Despre obligatii (art. 1164-1649), Volumul III, Partea I, Editura Universul Juridic Bucuresti 2014, p. 64]