Clauzele standard care prevad in folosul celui care le propune limitarea raspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractul, de a suspenda executarea obligatiilor sau care prevad in detrimentul celeilalte parti decaderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune exceptii, restrangerea libertatii de a contracta cu alte persoane, reinnoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauze compromisorii sau prin care se deroga de la normele privitoare la competenta instantelor judecatoresti nu produc efecte decat daca sunt acceptate, in mod expres, in scris, de cealalta parte.
Dispozitiile contractuale care modifica echilibrul legal al relatiilor dintre parti in favoarea partii de la care a emanat formularul de contract, dar care nu fac parte din lista prevazuta de art. 1203 C. civ., nu vor fi vizate, in principiu, de imperativul acceptarii exprese. Spre exemplu, o clauza care prevede ca la scadenta debitorul va fi de drept in intarziere, nu ar putea fi calificata ca fiind neuzuala si, prin urmare, nu va fi supusa cerintei acceptarii exprese, in scris. Un alt motiv este ca urmarile practice ale acceptarii opiniei ca lista continuta in art. 1203 C. civ. ar avea caracter exemplificativ ar fi greu de gestionat atat din perspectiva stabilirii cu certitudine a raporturilor dintre parti la momentul si ulterior incheierii contractului, cat si din punctul de vedere al predictibilitatii modului in care s-ar putea solutiona un eventual litigiu de catre instantele de judecata. Nu in ultimul rand, trebuie avuta in vedere si redactarea art. 1203 C. civ., care indica un caracter limitativ al listarii tipurilor de clauza la care se refera. [C. Popa, C. Tabirta, Consideratii privind reglementarea noului Cod civil asupra clauzelor neuzuale in Revista Romana de drept al afacerilor nr. 3/2013 p. 85]
Ce inseamna acceptarea in mod expres a unei clauze neuzuale? (…) Intr-o prima interpretare s-ar putea sustine ca acceptarea in mod expres a unei asemenea clauze presupune chiar, separat de includerea unei clauze in contract, existenta unui consimtamant separat si distinct, chiar in ipoteza in care clauza este incorporata contractului.
A doua interpretare, pe care o consideram valabila (…), trebuie sa porneasca de la premisele aplicarii art. 1203 NCC. In primul rand, pentru a fi pe terenul art. 1203 NCC, trebuie sa avem in prealabil niste clauze standard. Clauzele standard trebuie sa fie neuzuale in sensul art. 1203 NCC. In al doilea rand, clauzele standard nu trebuie sa fie incorporate de catre parti in contractul principal efectiv. Daca clauza standard neuzuala este incorporata de catre parti prin acordul lor de vointa in contractul final, atunci nu sunt indeplinite conditiile art. 1203 NCC pentru a fi aplicabil textul, iar clauzele initial standard si neuzuale vor produce toate efectele. In fine, pentru a fi aplicabil art. 1203 NCC trebuie sa avem o clauza standard si neuzuala care sa nu fie acceptata in mod expres de catre cealalta parte.
Pentru a putea fi eficace, o clauza standard cuprinsa in conditiile generale trebuie acceptata in mod expres, fie prin referire in contractul principal, fie printr-un document expres si distinct de contract, de unde sa rezulte consimtamantul partii asupra respectivei sau respectivelor clauze, distinct de contractul principal si distinct de conditiile standard. [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 206]
In cazul art. 1203 C. civ. suntem in prezenta unei nulitati implicite care, in continuare trebuie calificata ca fiind absoluta sau relativa, dupa caz. In primul rand, formularea pentru care a optat legiuitorul, in sensul ca „nu produc efecte decat daca sunt acceptate, in mod expres, in scris de cealalta parte”, ne-ar putea tenta sa credem ca nulitatea in acest caz ar fi absoluta. De altfel, pentru ipoteze in care terminologia folosita in alte prevederi din Codul civil este similara cu cea din art. 1203 C. civ. – „obligatia (…) nu produce niciun efect” (art. 1403 C. civ.), „contractul nu produce niciun efect” (art. 2247 C.civ.) – s-a apreciat ca am fi in prezenta unei nulitati absolute.
Calificarea nulitatii ca fiind absoluta sau relativa trebuie facuta mai cu seama prin filtrul naturii interesului ocrotit de norma juridica analizata. Daca ne amintim de genul proxim al clauzelor neuzuale – clauze standard – adica stipulatiile stabilite in prealabil de una dintre parti pentru a fi utilizate in mod general si repetat si care sun incluse in contract fara a fi negociate du cealalta parte, interesul ocrotit de art. 1203 C. civ. ar putea sa apara ca fiind unul colectiv, adica al acelei categorii de persoane fata de care sunt utilizate clauzele standard neuzuale, iar nu unul individual. Totusi, ni se pare ca mai degraba interesul ocrotit de dispozitia art. 1203 C. civ. ramane unul particular, al partii impotriva careia se doreste invocarea clauzei neuzuale.
In ceea ce priveste calificarea nulitatii din perspectiva intinderii efectelor acesta, in speta este vorba despre o nulitate partiala. Aceasta inseamna ca stipulatia neuzuala va fi inlocuita de drept cu dispozitiile de drept aplicabile. Ramane totusi discutabil in ce masura ar putea fi anulat intregul contract prin considerarea clauzei neuzuale anulate ca fiind esentiala pentru incheierea contractului sau ca in lipsa acesteia contractul nu s-ar fi incheiat, in sensul art. 1255 alin. (1) C. civ. In situatia in care din documentele contractuale rezulta ca vointa partilor a fost de a atribui un caracter esential clauzei neuzuale, se va putea sustine ca se ajunge la o nulitate totala a contractului. [C. Popa, C. Tabirta, Consideratii privind reglementarea noului Cod civil asupra clauzelor neuzuale in Revista Romana de drept al afacerilor nr. 3/2013, p. 89-90]
Nu se pot elimina din contractul valabil încheiat în forma ofertei urmate de acceptare, trunchiat, o parte din clauze, pe motiv că unele ar fi uzuale, iar altele neuzuale.
”Cu privire la critica recurentei referitoare la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1203 din Noul Cod civil, în sensul că acea clauză atributivă de competenţă avea un caracter neuzual, astfel că nu trebuia să se ţină seama de aceasta, deoarece nu a fost acceptată în mod expres de către reclamantă, aceasta este nefondată.
Astfel, în primul rând, Curtea reţine că în condiţiile în care părţile au convenit atât asupra legii aplicabile contractului( legea spaniolă), cât şi asupra jurisdicţiei spaniole, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1203 din Codul civil român, motiv pentru care o atare susţinere apare nefondată date fiind circumstanţele cauzei.
Pe de altă parte, însăşi reclamanta a invocat prin cererea de chemare în garanţie contractul dintre aceasta şi D, încheiat sub forma ofertei urmate de acceptare, contract valabil în întregime, încheiat între absenţi, practicat pe scară largă între comercianţi. Or, în condiţiile în care însăşi reclamanta invocă în susţinerea drepturilor sale subiective raportul juridic contractual încheiat în această formă, nu se pot elimina din contractul propriu-zis, trunchiat, o parte din clauze, pe motiv că unele ar fi uzuale, iar altele neuzuale, după bunul plac al acesteia sau după interesul procesual de a se judeca, după caz, în România sau în Spania.
Subliniind astfel concluzia instanţei că acest contract a fost valabil încheiat în forma ofertei urmate de acceptare, inclusiv sub aspectul clauzei privind legea aplicabilă şi jurisdicţia spaniolă, Curtea va respinge această critică, fiind nefondată.” [Curtea de Apel București, Secția V-a Civilă, Decizia nr. 465 din 07 septembrie 2015, portal.just.ro]