Art. 1.214. Dolul

(1) Consimtamantul este viciat prin dol atunci cand partea s-a aflat intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori cand aceasta din urma a omis, in mod fraudulos, sa il informeze pe contractant asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie.

(2) Partea al carei consimtamant a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar daca eroarea in care s-a aflat nu a fost esentiala.

(3) Contractul este anulabil si atunci cand dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte parti.

(4) Dolul nu se presupune.

Cu privire la categoriile de dol, doctrina relevanta face vorbire de dolul malus, sau dolul grav si dolul bonus (dolul usor), precum si dolul principal si dolul incident. Dolul principal trebuie sa cada asupra unor elemente importante, determinante la incheierea actului juridic si care va atrage anularea lui. Spre deosebire de acesta, dolul incident sau secundar poata sa cada asupra unor situatii care nu sunt esentiale pentru valabilitatea actului juridic, neavand ca efect anularea actului. [T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Editura Hamangiu 2012, p. 156]

In structura dolului, spre deosebire de eroare, intra doua elemente: unul obiectiv sau material, care se poate concretiza in actiuni – dolul comisiv, cum ar fi sugestia si captatia in materie de succesiuni sau libertati – sau inactiuni dolul comisiv, cum este cazul asa-numitului dol prin reticenta, constand in neinformarea celor interesati cu privire la toate aspectele problemei – cu caracter viclean si chiar fraudulos, avand ca finalitate ascunderea ori neaflarea adevarului; cel de-al doilea element este unul subiectiv, intentional, si are ca obiect inducerea in eroare a unei persoane cu ocazia incheierii unui anumit act juridic. [T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Editura Hamangiu 2012, p. 156]

In esenta, dolul este o eroare provocata care poate sa cada si asupra unor elemente neesentiale ale contractului, spre deosebire de viciul erorii (care poarta numai asupra unor imprejurari esentiale), conform art. 1207 coroborat cu alin. (2) al art. 1214 NCC. Prin aceasta precizare ramane fara efect juridic distinctia doctrinara intre dolus bonus si dolus malus. Pentru a fi sanctionabila, eroarea provocata, inclusiv neesentiala, trebuie sa fie scuzabila, cu excluderea erorii nescuzabile, asemanator art. 1208 NCC. Eroarea provocata scuzabila se apreciaza prin intermediul indeplinirii obligatiilor de (auto)informare, in functie si de forma dolului, comisiv (pozitiv) sau omisiv (negativ, dol prin reticenta). Diferenta fundamentala dintre eroare si dol consta in scopul urmarit de partea care nu se afla in eroare: autorul dolului trebuie sa actioneze cu intentia de a induce in eroare pe cealalta parte ori de a exploata eroarea in care se afla, obtinand un avantaj in detrimentul acesteia. [C. Zamsa in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1276)]

Exista o stransa legatura intre obligatia de informare si obligatia de a se informa (sau de auto-informare): imposibilitatea de a se informa sau, asimilata acesteia, dificultatea majora in a se informa, activeaza cu mai mare rigoare obligatia de informare. Pe de alta parte, o delasare completa din partea unei parti de a se informa sau caderea intr-o eroare nescuzabila, il poate apara pe debitorul obligatiei de informare de o acuzatie de dol reticent, deoarece dolul este o eroare provocata, dar si scuzabila. Evaluarea fiecareia dintre aceste obligatii de informare, cu rezultate asupra existentei sau nu a dolului reticent (neindeplinirea obligatiei de informare) sau a erorii nescuzabile (neindeplinirea obligatiei de a se informa) reprezinta o problema de fapt care urmeaza a fi solutionata in functie de circumstantele de fapt ale unei spete, de imprejurarile incheierii contractului, calitatea partilor, natura contractului etc. [C. Zamsa in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1277]