Contractul incheiat de o parte aflata in stare de necesitate nu poate fi anulat decat daca cealalta parte a profitat de aceasta imprejurare.
Starea de necesitate si actiunea de a se profita de aceasta stare, (…)nu se refera la violenta viciu de consimtamant, ci la leziune. In art. 1221 C. civ., ce reglementeaza leziunea, exista exprimata aceeasi stare de fapt si aceeasi actiune, cu deosebirea ca in loc de “stare de necesitate” s-a folosit expresia “stare de nevoie”, termenii “necesitate” si “nevoie” fiind folositi cu acelasi inteles. [F. Pavel in Noul Cod civil. Studii si comentarii. Cartea a V-a, Despre obligatii (art. 1164-1649), Volumul III, Partea I, Editura Universul Juridic Bucuresti 2014, p. 118]