Art. 1.221. Leziunea

(1) Exista leziune atunci cand una dintre parti, profitand de starea de nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a celeilalte parti, stipuleaza in favoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la data incheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii.

(2) Existenta leziunii se apreciaza si in functie de natura si scopul contractului.

(3) Leziunea poate exista si atunci cand minorul isi asuma o obligatie excesiva prin raportare la starea sa patrimoniala, la avantajele pe care le obtine din contract ori la ansamblul circumstantelor.

Viciul leziunii in cazul majorilor implica intrunirea urmatoarelor elemente, in conformitate cu alin. (1) si (2) ale art. 1221:
a) premisa ca victima sa se afle in stare de nevoie, sa fie lipsita de experienta ori de cunostinte prin comparatie cu cealalta parte. Nu are importanta ca victima se gaseste in aceasta situatie din vina sa, insa simplul dezechilibru economic dintre parti datorat conditiilor pietei nu este suficient pentru a considera contractul lezionar, fara incadrarea in concreto a respectivului dezechilibru in vreuna din situatiile tipice mentionate (stare de nevoie, lipsa de experienta ori de cunostinte). Rezulta ca premisa leziunii este de ordin subiectiv, in functie de particularitatile victimei;
b) conditia subiectiva ca cealalta parte sa profite de starea de nevoie, lipsa de experienta ori de cunostinte a victimei. Cocontractantul victimei leziunii trebuie sa aiba o atitudine speculativa, de exploatare a acestei stari, fara insa a utiliza manopere dolosive (caz in care contractul ar fi anulabil pentru dol). Daca partea consimte in mod liber si constient sa accepte o prestatie inegala, nu se indeplineste aceasta cerinta;
c) Conditia obiectiva a existentei unei disproportii de valoare dintre prestatii, rezultata prin stipularea de catre cealalta parte, in favoarea sa, a unei prestatii considerabil mai mari decat cea a victimei. Disproportia trebuie sa fie obiectiva (tinand seama de situatia pietei, de corectitudinea comerciala etc.) si concomitenta cu incheierea contractului, cu excluderea oricarei valorizari afective, dar si a unui dezechilibru obiectiv aparut in timpul executarii. Aceasta conditie trebuie verificata prin raportare la alin. (2) al art. 1221, in functie de natura si scopul contractului. [C.Zamsa in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1283]

Starea de nevoie afecteaza caracterul liber al vointei persoanei lezate, in contextual lipsei de experienta ori lipsei de cunostinte, de care cealalta parte profita. Starea de nevoie care presupune un element intrinsec nu se confunda cu starea de “necesitate” al carei izvor este extrinsec, exterior, totusi este discutabil daca numai starea de necesitate viciaza consimtamantul prin violent si daca nu cumva leziunea prevazuta de art. 1221 alin. (1) nu constituie o forma specifica de violenta caci temerea poate fi insuflata si de starea de nevoie care nu poate fi disociata de imprejurarile exterioare si obiective, stare pe care cealalta parte contractanta o exploateaza. [M-L. Belu Magdo, Contractul de vanzare in noul Cod civil, Editura Hamangiu 2014, p. 146]

In cazul contractului de vanzare, pretul derizoriu, adica acel pret care “este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare”, atrage nulitatea relativa, conform art. 1665 alin. (2) NCC, fara a mai fi necesar ca partea sa fi profitat de starea de nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a vanzatorului [G.Boroi, L.Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p.113]

Simpla calitate de a fi minor a pretinsei victime a leziunii nu este suficienta prin ea insasi, ci este obligatorie raportarea la elementele precizate in teza finala a alin. (3). Textul legal nu face nicio precizare cu referire la lipsa capacitatii sau la capacitatea restransa a minorului, de unde s-ar putea deduce ca leziunea se aplica tuturor actelor – de conservare, administrare, dispozitie – incheiate de minor si indiferent de varsta. Totusi alin. (3) va fi coroborat cu art. 41-44 NCC, in scopul delimitarii intre cazurile de anulare a contractului pentru incapacitate si, respectiv, pentru leziune. [C. Zamsa in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1283-1284]