Art. 1.292. Proba simulatiei

Dovada simulatiei poate fi facuta de terti sau de creditori cu orice mijloc de proba. Partile pot dovedi si ele simulatia cu orice mijloc de proba, atunci cand pretind ca aceasta are caracter ilicit.

Actiunea in simulatie nu se confunda cu actiunea in nulitatea actului secret. Simulatia, prin ea insasi, este in principiu valabila, sanctiunea ei nefiind nulitatea, ci inopozabilitatea actului secret fata de terti. In consecinta, in toate acele ipoteze in care actul secret a fost incheiat in mod valabil, el isi va produce efectele intre parti, fiind mentinut. Insa, atunci cand simulatia este ilicita, actiunea in simulatie este dublata de actiunea in nulitate, in sensul ca simulatia este sanctionata cu nulitatea intregii operatii, atat a actului aparent, cat si celui secret. Unei asemenea situatii se circumscrie si ipoteza in care justificarea acordului simulator s-a intemeiat pe imposibilitatea unei persoane, cetatean strain, de a dobandi terenuri in Romania – intr-un moment situat inainte de data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana – urmarindu-se, deci, eludarea unor dispozitii legale imperative, situatie in care actul juridic simulat nu mai poate fi ocrotit de lege, neputand produce efecte juridice nici intre partile contractante.
Fiind dovedite intentia de a simula si acordul simulator realizate in scopul fraudarii legii, vor inceta atat efectele pe care simulatia le determina in raporturile dintre parti si in raporturile fata de terti, respectiv producerea de efecte de catre actul secret intre partile contractante si inopozabilitatea actului secret fata de terti, cat si orice efect juridic al contractului de vanzare-cumparare in considerarea faptului ca simulatia nu este valabila. In acest context, modificarea evidentelor din cartea funciara prin mentionarea fostilor vanzatori ca actuali proprietari ai terenurilor, s-a realizat ca urmare a constatarii fraudarii legii de catre partile contractante, atat cele mentionate in actul public, cat si cele mentionate in actul secret, care au dorit prin acordul simulator sa creeze o aparenta de legalitate, contrara actului secret prin care au intentionat inlaturarea interdictiei legale prin care cetatenilor straini nu le era permisa dobandirea de terenuri pe teritoriul Romaniei. [ICCJ, Sectia I civila, decizia nr. 5782 din 12 decembrie 2013, www.scj.ro]

Actiunea in simulatie nu se confunda cu actiunea in nulitatea actului secret, simulatia, prin ea insasi, fiind, in principiu, valabila, sanctiunea acesteia nefiind nulitatea, ci inopozabilitatea actului secret fata de terti. In consecinţa, in situatiile in care actul secret a fost valabil incheiat, acesta isi produce efectele intre parti, fiind mentinut, insa, atunci cand simulatia este ilicita, actiunea in simulatie este dublata de actiunea in nulitate, in sensul ca simulatia este sanctionata cu nulitatea intregii operatii, atat a actului aparent, cat si a celui secret.
Nu se poate da eficienta cererii de chemare in judecata, la care au achiesat paratii (persoane fizice), avand in vedere ca aceasta cerere – in sensul constatarii simulatiei/nulitatii celor trei contracte de vanzare-cumparare – este fundamentata pe culpa vadita a partilor ce le-au incheiat, reclamantul insusi aratand ca partile au disimulat total realitatea creand aparenta existentei unui contract care, insa, nu exista.
In calitatea sa de administrator al unei societaţi, reclamantul-apelant a ignorat dispoziţiile prevazute de art. 72, 73 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/990 republicata, prin raportare la actele juridice analizate – iar faptul ca, din punct de vedere moral, a urmarit sa isi ajute prietenii nu poate anihila efectul culpei, din perspectiva efectelor operatiunilor juridice cuprinse in contractele de vanzare-cumparare.
Conform principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” – reclamantul nu se poate prevala de propria incorectitudine la incheierea actelor juridice pentru a obtine protectia juridica a dreptului, fiind o garantie a respectarii regulilor sociale. Acest principiu este o exceptie de la regulile care guverneaza sanctiunea nulitatii absolute sau relative, presupunand ca nimeni nu isi poate invoca propria culpa pentru a pretinde recunoasterea unui drept.[Curtea de Apel Targu Mures, Decizia nr. 198/A/2014, portal.just.ro]