In cazul reprezentarii conventionale, atat reprezentatul, cat si reprezentantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actul pentru care reprezentarea a fost data.
Articolul reprezinta o noutate in materie, in sensul ca, daca pana la momentul intrarii in vigoare a noului Cod civil se cerea ca mandantul sa aiba capacitatea necesara incheierii actului pentru care l-a imputernicit pe mandatar, iar acesta din urma era necesar sa aiba capacitate deplina de exercitiu, prin noua reglementare, capacitatea ambelor parti ale contractului de mandat se raporteaza la actul pe care reprezentantul il va incheia in numele si pe seama reprezentantului (care poate fi de conservare, de administrare sau de dispozitie. [T.V. Radulescu in Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. II, Editura Hamangiu 2012, p. 636]