(1) Cel care promite in mod public o recompensa in schimbul executarii unei prestatii este obligat sa faca plata, chiar daca prestatia a fost executata fara a se cunoaste promisiunea.
(2) Daca prestatia a fost executata de mai multe persoane impreuna, recompensa se imparte intre ele, potrivit contributiei fiecareia la obtinerea rezultatului, iar daca aceasta nu se poate stabili, recompensa se imparte in mod egal.
(3) Atunci cand prestatia a fost executata separat de mai multe persoane, recompensa se cuvine aceleia care a comunicat cea dintai rezultatul.
Promisiunea publica de recompensa este un act juridic unilateral prin care promitentul face o fagaduinta in public de a recompensa material pe cel care i-ar face un serviciu sau va raspunde la provocarea lansata. Anunturile de la mica publicitate abunda in recompense oferite gasitorilor de bunuri pierdute sau animale ratacite. (…) Promisiunea publica de recompensa nu este un contract si nu trebuie confundata cu jocul sau pariul. Acestea sunt intelegeri bilaterale in care castigul depinde in mod esential de un hazard (alea), pe care partile se inteleg sa si-l asume in speranta obtinerii acelui castig. Ceea ce este definitoriu pentru un premiu nu este hazardul, care poate sa existe sau nu, ci lipsa unui acord. La premiu se poate decela doar o singura vointa unilaterala, emisa de promitent, care fagaduieste si se obliga sa ofere recompensa in schimbul “executarii unei prestatii”. Iar, ratiunea de a considera premiul un izvor de obligatii rezida in aceea ca promitentul se vede debitor al recompensei “chiar daca prestatia a fost executata fara a se cunoaste promisiunea” de cel care a facut serviciul cerut de promitent. [P. Vasilescu, Drept civil. Obligatii, Editura Hamangiu 2012, p, 226]
Promisiunea publica de recompensa este un act juridic nesupus comunicarii catre creditorul obligatiei de plata. Dreptul acestuia de a cere plata (exigibilitatea acestuia) nu este conditionat de conoasterea existentei promisiunii ori a obiectului acesteia. Dreptul se naste la momentul exprimarii valabile a vointei autorului actului (care presupune si realizarea formelor specifice de a o face publica) si devine exigibil prin realizarea prestatiei. [A.G. Uluitu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012,p. 1388]
Daca contractul genereaza efecte juridice prin contopirea a doua vointe juridice, actul unilateral al promisiunii de recompensa o face prin indeplinirea a trei factori de natura diferita: unul volitional, altul de facto, plus incidenta legii (NCC). Obligatia de a plati recompensa nu se naste in lipsa acestora, ea nu e naste doar din vointa promitentului si nici direct din lege; trebuie cumulate cele trei conditii. Iar daca primelor doua conditii le gasim ca numitor comun faptul juridic licit, promisiunea publica de recompensa aduce izbitor cu cvasi-contractele din vechiul cod, ca fapte licite si voluntare generatoare de obligatii. [P. Vasilescu, Drept civil. Obligatii, Editura Hamangiu 2012, p. 227]