Actele si cheltuielile care, fara a fi necesare sau utile, au fost efectuate pe perioada gestiunii il obliga pe gerat la restituire numai in masura in care i-au procurat vreun avantaj.
Daca gestiunea este inoportuna, inseamna ca cheltuielile garantului nu au fost nici necesare, nici utile si, daca au fost efectuate pe timpul gestiunii de afaceri. Il vo obliga totusi pe gerat la restituire, dar numai „in masura in care i-au procurat vreun avantaj”. Credem ca avantajul trebuie sa se perpetueze pana la data la care se cere restituirea echivalentului sau de gerat. Astfel, vor fi asimilate si cheltuielile voluptuare si cele de imbunatatirea a bunului cu cele necesare si utile, ceea ce trebuie evitat. In schimb, daca actiunea garantului este atat de inabila incat distruge bunul geratului, sigur nu mai poate fi vorba despre oportunitate, iar acesta este tinut la reparatie fata de gerat, intrucat scopul nu scuza mijloacele folosite ori rezultatele obtinute. [P. Vasilescu, Drept civil. Obligatii, Editura Hamangiu 2012, p. 206-207]