(1) Cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire.
(2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.
(3) Se prezuma, pana la proba contrara, ca plata s-a facut cu intentia de a stinge o datorie proprie.
Plata nedatorata poate fi definita ca fiind executarea de catre o persoana a unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia.
In esenta, conditiile platii nedatorate, ca izvor distinct de drepturi si obligatii sunt:
A) Prima conditie consta in aceea ca prestatia pe care solvensul a executat-o trebuie sa fi avut semnificatia operatiei juridice a unei plati, sa fi fost facuta asadar, cu titlu de plata(solutio) indiferent de obiectul ei: o suma de bani, un bun individual determinat sau un bun determinat prin caractere generice. Totodata, efectuarea platii, ca fapt material, trebuie sa faca plata cu vointa ferma de a stinge o datorie. Daca executarea prestatiei s-a facut fara intentia de a plati o datorie, ci cu alt titlu, se poate considera ca are valoarea unui imprumut sau constituie o donatie.
B) A doua conditie este aceea ca datoria in vederea careia s-a facut plata trebuie sa nu existe, din punct de vedere juridic, in raporturile dintre solvens si accipiens (indebitum). Nu intereseaza daca datoria nu a existat niciodata sau a existat, dar fusese stinsa prin plata sau prin alt mod de stingere a obligatiilor.
C) Cea de a treia conditie consta in faptul ca plata trebuie sa fie facuta din eroare. [Judecatoria Brasov, Sentinta civila nr. x/2013, portal.just.ro]
Plata nedatorata, potrivit art.1341NCC este cea de-a doua forma particulara de fapt juridic licit ca izvor de obligatii, care consta in executarea de catre o persoana (solvens) a unei obligatii fata de o alta persoana (accipiens) fata de care nu era obligata si fara intentia de a executa obligatia altuia.
Pentru a se naste raportul juridic specific platii nedatorate, este necesara manifestarea unei conditii esentiale, constand in aceea ca persoana care efectueaza plata sa fie incredintata ca are de executat obligatia respectiva in relatie cu accipiens; credinta existentei obligatiei poate fi rezultatul erorii (de fapt sau de drept) ori al dolului.
Sub acest aspect, alin. (3) al art. 1341 NCC instituie prezumtia relativa a efectuarii platii de catre solvens cu intentia de a stinge o datorie proprie.
In consecinta prin art.1341 NCC se instituie principiul potrivit caruia plata ca operatie juridica presupune existenta unei obligatii care trebuie stinsa. Daca o asemenea obligatie exista, ea este valabil savarsita, facandu-se o plata datorata care nu trebuie restituita. [Judecatoria Corabia, Sentinta civila nr. 326/2014, portal.just.ro]
Potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii, „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”. Fără a nega faptul că este vorba de o prevedere specială din Codul muncii, Curtea apreciază că regimul comun al plăţii nedatorate este aplicabil şi în cadrul conflictelor de muncă, atâta timp cât legiuitorul nu a înţeles decât să enunţe incidenţa instituţiei plăţii nedatorate şi în dreptul muncii, fără a detalia condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o plată nedatorată. În consecinţă, şi pentru plata nedatorată invocată în dreptul muncii trebuie verificate îndeplinirea condiţiilor impuse de dreptul comun.
Astfel, prestaţia trebuie să fie efectuată cu titlu de plată, plata nu trebuie să existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre părţi, iar plata nu trebuie să fi fost făcută din eroare. [Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Decizia nr. 5692 din 09.12.2014, portal.just.ro]