(1) Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul, raspunderea este inlaturata atunci cand prejudiciul este cauzat de forta majora sau de caz fortuit.
(2) Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil.
(3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs.
(4) Daca, potrivit legii, debitorul este exonerat de raspundere contractuala pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat si in caz de forta majora.
S-a statuat ca forta majora consta intr-o imprejurare externa fara vreo legatura cu lucrul care a produs prejudiciul sau cu insusirile sale. Imprejurari ca spargerea ori explozia unui cauciuc, ruperea unei piese, urmare a unui defect de fabricatie sau altele similare sunt cazuri fortuite, avand originea in interiorul lucrului si in campul de activitate a celui raspunzator, neputand constitui cazuri de forta majora. Evenimentele de forta majora sunt, de cele mai multe ori, fenomene naturale extraordinare, straine de activitatea si vointa omului, cum sunt: cutremurele grave, inundatiile catastrofale, alunecarile de teren, trasnetele, tornadele etc. De asemenea, sunt cazuri de forta majora si unele evenimente sociale extraordinare, provocate de oameni, cum ar fi razboaiele si revolutiile. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 441]
Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt de doua feluri:
a) imprejurari interne, care isi au originea in campul de activitate a celui care este sau ar fi chemat sa raspunda, fiind intinseci lucrurilor si animalelor acestuia, cum sunt: viciile ascunse ale lucrului, defectele de fabricatie, sperietura unui animal etc., imprejurari care nu sunt imputabile persoanei respective;
b) imprejurari de origine externa, neimputabile persoanei chemate sa raspunda, care nu au caracter extraordinar si nu puteau fi prevazute de catre un tip uman mediu si nici prevenite ori evitate decat de omul cel mai capabil de o diligenta si prudenta maxima. Fac parte din aceasta categorie: ploile torentiale, cutremurele de mica intensitate care se produc frecvent in anumite zone teritoriale, inundatiile care se produc in mod obisnuit in unele locuri in fiecare primavara etc. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, pp. 444-445]
În cauză, C L C şi UAT prin primar au invocat forţa majoră, în exonerarea de răspundere, arătând că prejudiciul a fost cauzat de căderea pomului datorită unei furtuni violente.
Forţa majoră se caracterizează prin aceea că este o împrejurare externă, cu caracter excepţional, fără relaţie cu lucrul care a provocat dauna sau cu însuşirile sale naturale, absolut invincibilă şi absolut imprevizibilă.
Trebuie reţinut desigur caracterul dinamic, variabil al noţiunii de forţă majoră, de îndată ce, odată cu progresele ştiinţei, ceea ce la un moment dat este absolut imprevizibil şi absolut invincibil poate să devină previzibil şi posibil de depăşit ori de evitat.
Pe de altă parte, pentru a duce la totala exonerare de răspundere forţă majoră trebuie să fi fost singura cauză a producerii prejudiciului. În măsura în care împrejurările care au intervenit şi au dus la producerea prejudiciului nu întrunesc caracterele forţei majore, dar nici nu implică vinovăţia paznicului juridic, ele constituie un simplu caz fortuit.
În cauză, furtuna violentă invocată de către recurent ca forţă majoră, nu poate fi reţinută a întruni caracterele mai sus menţionate pentru a determina exonerarea de răspundere, întrucât în condiţiile date şi raportat la puterea de cunoaştere a paznicului juridic, o furtună în lunile de vară nu reprezintă o împrejurare absolut imprevizibilă, având un caracter extraordinar.[Tribunalul Dolj, Decizia nr. 211/2013, portal.just.ro]