(1) Nu se poate exclude sau limita, prin conventii sau acte unilaterale, raspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o fapta savarsita cu intentie sau din culpa grava.
(2) Sunt valabile clauzele care exclud raspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simpla imprudenta sau neglijenta, bunurilor victimei.
(3) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori sanatatii nu poate fi inlaturata ori diminuata decat in conditiile legii.
(4) Declaratia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea insasi, renuntarea victimei la dreptul de a obtine plata despagubirilor.
Sunt valabile clauzele prin care se reduce numarul obligatiilor legale ale debitorului, cu conditia de a nu se incalca dispozitiile imperative ale legii si bunele moravuri. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 311]
Clauzele de plafonare sau limitare a raspunderii sunt acele stipulatii contractuale prin care partile stabilesc o limita maxima a despagubirilor la plata carora debitorul poate fi obligat pentru neexecutarea lato sensu a prestatiilor la care s-a indatorat, chiar daca prejudiciul suferit de creditor depaseste aceasta limita. Aceste clauze sunt valabile numai daca debitorul nu se face vinovat de dol sau de culpa grava. De asemenea, pentru valabilitatea clauzei, plafonul stabilit trebuie sa nu fie prea redus incat sa constituie, in realitate, o clauza de neraspundere totala. Desigur ca, desi nu se prevede nimic in acest sens in art. 1355, valabilitatea unei asemenea clauze se deduce implicit din lipsa interzicerii ei legale. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, pp. 311-312]
Nu sunt valabile clauzele de agravare a raspunderii prin care unele obligatii de mijloace se transforma in obligatii de rezultat. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 312]
În cazul în care părţile unui contract complex, de vânzare-cumpărare şi de executare lucrări, au stipulat o clauză potrivit căreia cumpărătorul renunţă la beneficiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză pentru contravaloarea lucrărilor efectuate dacă întrerupe definitiv lucrările la imobilul obiect al înstrăinării, din cauze neimputabile vânzătorului, prevederea respectivă reprezintă o veritabilă clauză de agravare a răspunderii contractuale şi este valabil asumată, întrucât priveşte drepturi de care partea poate să dispună.
În acest caz, atâta vreme cât cumpărătorul a întrerupt definitiv lucrările la imobil, acesta nu are deschisă, pentru recuperarea contravalorii lucrărilor efectuate, calea lui actio de in rem verso împotriva vânzătorului, întrucât este activată clauza de agravare a răspunderii prevăzută în contract.[ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 696 din 27 februarie 2015, www.scj.ro]