Pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama de imprejurarile in care s-a produs prejudiciul, straine de persoana autorului faptei, precum si, daca este cazul, de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exploatarea unei intreprinderi.
Nu se vor lua in considerare circumstantele si insusirile interne subiective ale autorului faptei ilicite si prejudiciabile, cum sunt: varsta, sexul, temperamentul, nepriceperea, neindemanarea personala etc. Vor fi avute in vedere doar acele imprejurari concrete care au constituit circumstantele externe in care a fost savarsita fapta ilicita; autorul va fi in culpa numai daca se va proba ca nu a avut prudenta si diligenta de care ar fi dat dovada modelul uman aflat in aceleasi circumstante concrete. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 453]
Dezabaterile doctrinare si jurisprudentiale au condus la conturarea a trei criterii de stabilire a vinovatiei delictuale: criteriul subiectiv, concret, raportat la insusirile si capacitatea fiecarui individ de a preveni si evita producerea prejudiciului, criteriul obiectiv, abstract, stabilit potrivit conduitei unui tip uman abstract, un om cu o capacitate medie pentru a anticipa riscul producerii unor daune altor persoane si un criteriu intermediar, privind comportamentul unui om normal care actioneaza cu prudenta si diligenta, in raport cu circumstantele concrete de timp si de loc. Aprecierea vinovatiei faptuitorului impune alegerea dintre bine si rau, dintre legal si ilegal, dintre corect si incorect, potrivit criteriilor juridice, morale si filozofice consacrate in societate, evitand liberul arbitru. Conduita unui bonus pater familias este cea a unui om normal sau un om rezonabil si avizat.
Noul Cod civil prin dispozitiile art. 1358 consacra, in opinia noastra, criteriul intermediar de apreciere a vinovatiei civile statuand in sensul ca „se va tine seama de imprejurarile in care s-a produs prejudiciul, straine de persoana autorului faptei”.[L.R. Boila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1419]