(1) Despagubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor indreptatiti, potrivit legii, la intretinere din partea celui decedat.
(2) Cu toate acestea, instanta, tinand seama de imprejurari, poate acorda despagubire si celui caruia victima, fara a fi obligata de lege, ii presta intretinere in mod curent.
(3) La stabilirea despagubirii se va tine seama de nevoile celui pagubit, precum si de veniturile pe care, in mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despagubirea. Dispozitiile art. 1.387-1.389 se aplica in mod corespunzator.
Art. 1390 C. civ. limiteaza expres dreptul victimelor prin ricoseu de a cere repararea prejudiciului cauzat prin pierderea intretinerii numai in situatia cand aceasta se datoreaza incetarii din viata a victimei imediate. Asadar, in cazul in care victima imediata a suferit doar o diminuare sau chiar pierderea totala a capacitatii de munca, fiind astfel in imposibilitate obiectiva de presta intretinerea datorata, victima indirecta nu are recunoscut un drept propriu la despagubire pentru prejudiciul cauzat prin ricoseu, distinct de dreptul la reparatie care apartine victimei imediate. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 577]