Art. 1.400. Conditia suspensiva

Conditia este suspensiva atunci cand de indeplinirea sa depinde eficacitatea obligatiei.

In cazul conditiei suspensive:
– raportul juridic obligational este constituit (nascut) valabil presupune un izvor de sine statator (de regula, o conventie) si intruneste toate elementele ce-l particularizeaza in cadrul raporturilor sociale: are subiecte determinate, prezinta un continut juridic specific si un obiect corespunzator acestui continut;
– in continutul raportului juridic nu exista (in latura sa activa) decat facultatea, posibilitatea nasterii si manifestarii retroactive ale unui drept subiectiv simplu si a unei obligatii simple corelative; aceasta facultate este, pendente conditione un drept subiectiv distinct necunoscut creditorului (subiectul activ al raportului juridic „are dreptul sa spere ca si o obligatie negativa corelativa ce revine debitorului (ce nu intreprinde nimic de natura a afecta posibilitatea manifestarii evenimentului viitor, a se vedea art. 1415 NCC). In acest stadiu, pe de-o parte, obligatia propriu-zisa, prefigurata de subiectele raportului juridic (datoria ce incumba debitorului la implinirea conditiei) nu exista, dreptul subiectiv corelativ acestei obligatii nu exista nici el, iar obiectul raportului juridic presupune o conduita subsumata specificului continutului aratat.
„Eficacitatea obligatiei” de care face vorbire textul legal vizeaza tocmai rezultatul transformarii – prin realizarea conditiei suspensive – a continutului raportului juridic intr-unul specific unei obligatii simple. Obligatia (datoria debitorului) se naste in momentul indeplinirii conditiei, concomitent nasandu-se si dreptul subiectiv corelativ. Astefel, raportul juridic obligational (obligatia, in sens larg) devine eficace. [A.G. Uluitu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1479]

Vanzarea bunurilor viitoare este permisa sub conditia ca aceste bunuri sa intre in viitor in patrimoniul vanzatorului, si din aceasta perspectiva, pana la indeplinirea conditiei suspensive, creditorul nu poate cere executarea obligatiei de la debitor, deoarece conditia suspensiva presupune ca obligatia nu exista, nu este perfectata (art. 1017 C. civ.) [ICCJ, Sectia comerciala, Decizia nr. 900 din 5 martie 2010, www.scj.ro] Nota: Corespondentul art. 1017 din vechiul Cod Civil este art. 1400 NCC.