Obligatia este divizibila de plin drept, cu exceptia cazului in care indivizibilitatea a fost stipulata in mod expres ori obiectul obligatiei nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materiala sau intelectuala.
Obligatiile de a da prin care se constituie sau se transfera un drept real, chiar daca prestatia ce face obiectul obligatiei este imposibil de divizat materialmente, nu va putea fi considerata indivizibila deoarece ea este intotdeauna divizibila intelectual. Aceasta imposibilitate de divizare trebuie inteleasa raportat la bun, iar nu la dreptul care poarta asupra lui, acesta din urma fiind intotdeauna divizibil. Pe de alta parte insa, obligatiile de a face (inclusiv obligatia de predare a bunului, corespunzatoare constituirii sau transferarii dreptului real) si de a nu face nu pot fi divizate nici material, nici intelectual. Este aproape imposibil de conceput divizarea obligatiei de a nu face, intrucat orice act contrar ei urmeaza sa fie considerat o violare a acestei obligatii. [A. Almasan in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1495-1496]