Art. 1.453. Renuntarea la solidaritate

(1) Renuntarea la solidaritate in privinta unuia dintre codebitorii solidari nu afecteaza existenta obligatiei solidare in raport cu ceilalti. Codebitorul solidar care beneficiaza de renuntarea la solidaritate ramane tinut pentru partea sa atat fata de creditor, cat si fata de ceilalti codebitori in cazul regresului acestora din urma.

(2) Renuntarea la solidaritate trebuie sa fie expresa.

(3) De asemenea, creditorul renunta la solidaritate atunci cand:
a) fara a-si rezerva beneficiul solidaritatii in raport cu debitorul solidar care a facut plata, mentioneaza in chitanta ca plata reprezinta partea acestuia din urma din obligatia solidara. Daca plata are ca obiect numai o parte din dobanzi, renuntarea la solidaritate nu se intinde si asupra dobanzilor neplatite ori asupra capitalului decat daca plata separata a dobanzilor, astfel mentionata in chitanta, se face timp de 3 ani;
b) il cheama in judecata pe unul dintre codebitorii solidari pentru partea acestuia, iar cererea avand acest obiect este admisa.

Solutia prevazuta in privinta renuntarii la solidaritate difera de cea cuprinsa in art. 1049 C. civ. 1864, in conditiile in care renuntarea la datorie nu afecteaza (nu micsoreaza) existenta obligatiei solidare. Codebitorul “eliberat” de solidaritate ramane tinut in limita partii sale de datorie atat fata de creditor, cat si fata de ceilalti codebitori solidari, in caz de regres. Alineatul al treilea prevede doua situatii cand creditorul renunta tacit la solidaritate. Din a doua situatie se degaja ideea ca un creditor cu mai multi codebitori solidari trebuie sa manifeste atentie atunci cheama in judecata pe acela dintre ei mai solvabil, in sensul de a solicita acestuia plata intregii datorii, in caz contrar urmand a se ajunge la renuntarea la solidaritate in ceea ce il priveste pe acesta. Regulile sunt preluate din art. 1050 C. civ. 1864 [A. Ratoi in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii,Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2011, p. 538]