(1) Alegerea prestatiei prin care se va stinge obligatia revine debitorului, cu exceptia cazului in care este acordata in mod expres creditorului.
(2) Daca partea careia ii apartine alegerea prestatiei nu isi exprima optiunea in termenul care ii este acordat in acest scop, alegerea prestatiei va apartine celeilalte parti.
Nu putem aprecia, in pofida similitudinilor cu conditia suspensiva, ca obligatia alternativa sta sub semnul conditiei. Intr-adevar efecte urmeaza a se produce numai in dependenta de alegere, insa alegerea nu are caracter de eveniment de care sa depinda obligatia intrucat, prin mecanismul ei de functionare, este conceputa ca sa se datoreze unui singur bun. Bunul care nu a fost ales pur si simplu nu este in obligatie, iar debitorul l-a considerat a fi o modalitate liberatorie fata de creditor.
Fiind fapt juridic unilateral si neechivaland cu o conditie suspensiva, alegerea nu va avea efect retroactiv. [A. Almasan in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1547]