(1) Obligatia de a stramuta proprietatea implica si obligatiile de a preda lucrul si de a-l conserva pana la predare.
(2) In ceea ce priveste imobilele inscrise in cartea funciara, obligatia de a stramuta proprietatea o cuprinde si pe aceea de a preda inscrisurile necesare pentru efectuarea inscrierii.
Spre exemplu, in cazul vanzarii bunului individual determinat proprietatea altuia (art. 1683 NCC), intrucat transmiterea dreptului de proprietate este un efect al contractului de vanzare (este vorba despre executarea obligatiei de a da asumate de catre vanzator), lipsa calitatii de proprietar al vanzatorului la momentul incheierii contractului nu atrage nevalabilitatea vanzarii, insa, in aplicarea principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet, cumparatorul va deveni proprietar al bunului numai daca vanzatorul dobandeste propietatea asupra acestuia ori daca vanzarea este ratificata de catre tertul propietar; daca vanzatorul nu asigura transmiterea proprietatii catre cumparator inseamna ca nu si-a executat obligatia asumata astfel incat cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului, restituirea pretului, precum si, daca este cazul, daune-interese [G.Boroi, L.Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p.118]