(1) Debitorul poate fi pus in intarziere fie printr-o notificare scrisa prin care creditorul ii solicita executarea obligatiei, fie prin cererea de chemare in judecata.
(2) Daca prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunica debitorului prin executor judecatoresc sau prin orice alt mijloc care asigura dovada comunicarii.
(3) Prin notificare trebuie sa se acorde debitorului un termen de executare, tinand seama de natura obligatiei si de imprejurari. Daca prin notificare nu se acorda un asemenea termen, debitorul poate sa execute obligatia intr-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicarii notificarii.
(4) Pana la expirarea termenului prevazut la alin. (3), creditorul poate suspenda executarea propriei obligatii, poate cere daune-interese, insa nu poate exercita celelalte drepturi prevazute la art. 1.516, daca prin lege nu se prevede altfel. Creditorul poate exercita aceste drepturi daca debitorul il informeaza ca nu va executa obligatiile in termenul stabilit sau daca, la expirarea termenului, obligatia nu a fost executata.
(5) Cererea de chemare in judecata formulata de creditor, fara ca anterior debitorul sa fi fost pus in intarziere, confera debitorului dreptul de a executa obligatia intr-un termen rezonabil, calculat de la data cand cererea i-a fost comunicata. Daca obligatia este executata in acest termen, cheltuielile de judecata raman in sarcina creditorului.
Referitor la caile mentionate menite sa puna in intarziere debitorul se impun cateva observatii. Pe de o parte, potrivit art. 1522 C. civ., notificarea va trebui realizata prin executor judecatoresc sau prin orice alt mod care asigura dovada comunicarii, o scrisoare recomandata cu confirmare de primire indeplinind pe deplin acest deziderat. Regula mentionata este supletiva, aspect care poate fi lesne de inteles din modalitatea in care textul articolului este formulat, lasand posibilitatea partilor ca prin acordul lor exprimat in cuprinsul contractului sa convina asupra unei alte modalitati de transmitere a notificarii. Aceasta nu implica insa posibilitatea notificarii intr-o alta forma decat cea scrisa, intrucat regula are caracter supletiv numai in privinta modalitatii in care notificarea, odata intocmita, va fi transmisa destinatarului.
Pe de alta parte, o cerere de chemare in judecata va reprezenta intotdeauna punere in intarziere a debitorului, indiferent de modalitatea de formulare a cererii sau de incidentul introducerii ei la o instanta necompetenta.
Care ar fi insa efectul medierii sau al concilierii asupra obligatiilor scadente ale debitorului? Fara indoiala ca, pentru identitate de ratiune avand in vedre si modalitatea scrisa prin care debitorul este invitat sa participe la una dintre aceste proceduri, raspunsul nu poate fi decat in sens afirmativ, creditorul realizand prin aceste mecanisme punerea in intarziere.
Nu in ultimul rand, este necesar a sublinia ca, potrivit art. 1526 C. civ., in cazul obligatiilor solidare, notificarea unuia dintre debitori va fi suficienta pentru a-si produce efectele fata de toti. In mod corespunzator, aceeasi este si situatia creditorilor solidari in ipoteza in care unul dintre acestia notifica debitorul in vederea punerii lui in intarziere. [I.V. Varga in Noul Cod civil, Studii si comentarii. Volumul III, Partea I. Cartea a V-a, Despre obligatii, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 749-750]
Prin notificare, creditorul trebuie sa acorde debitorului un termen de executare, tinand seama de natura obligatiei si de imprejurari, iar daca in notificare nu este stipulat un asemenea termen, debitorul poate sa execute obligatia intr-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicarii notificarii. Pana la expirarea termenului de notificare, creditorul poate suspenda executarea propriei obligatii, poate cere daune-interese; creditorul nu poate insa sa solicite executarea silita a obligatiei, rezolutiunea sau rezilierea ori reducerea propriei obligatii si nici nu poate sa foloseasca alte mijloace legale pentru realizarea dreptului sau, afara de cazul in care prin dispozitie legala speciala se prevede altfel ori daca debitorul il informeaza ca nu va executa obligatiile in termenul stabilit sau daca, la expirarea termenului, obligatia nu a fost executata [G.Boroi, L.Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p.192]
Daca la data introducerii cererii de chemare in judecata era deja pus in intarziere, debitorul nu mai beneficiaza de inca un termen rezonabil de executare calculat de la data comunicarii cererii. De asemenea, consideram ca debitorul nu beneficiaza de un termen (rezonabil) de executare nici in cazul in care acesta era, la data introducerii cererii, de drept in intarziere, fie in temeiul unei stipulatii contractuale, fie prin efectul legii. [D.A. Ghinoiu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1604]
Condiţiile exonerării de la plata cheltuielilor de judecată. Pârât de drept în întârziere