(1) Creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila.
(2) Dreptul la executare in natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau inlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa.
Pentru trecerea la executarea silita in natura este necesara punerea in intarziere prealabila (acordarea termenului suplimentar), astfel cum rezulta din chiar art. 1516 alin. (2) C. civ. Desi aparenta redactarii art. 1527 alin. (1) C. civ. (care spune ca „creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila”) este aceea ca nu se impune nicio alta conditie formala pentru trecerea la acest remediu, necesitatea termenului suplimentar prealabil de executare este atestata de existenta art. 1522 alin. (5) C. civ. Pe de alta parte, odata acordat termenul de executare suplimentar, art. 1522 alin. (4) C. civ. interzice pana la expirarea termenului trecerea la executarea silita, cu exceptia cazului in care debitorul ilinformeaza pe creditor ca nu va executa. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 269]
Imposibilitatea este una dintre piedicile executarii in natura. Alaturi de aceasta regasim si alte cauze care impiedica executarea in natura. De aceea, retinem urmatoarele conditii:
a) din prevederile art. 1516 alin. (2) C. civ., se desprinde cu claritate ideea ca, utilizarea remediilor pentru neexecutare nu se poate realiza decat cu conditia punerii prealabile in intarziere a debitorului. Exact aceeasi conditie trebuie indeplinita si in cazul executarii silite in natura. Punerea sa in intarziere se poate realiza la cererea creditorului, prin orice act care sa asigure comunicarea catre debitor a somatiei la executare a acestuia – act neformal, prin executorul judecatoresc sau chiar prin intermediul cererii de chemare in judecata [art. 1522 alin. (1) si (2) C. civ.] si trebuie sa cuprinda si acordarea unui termen suplimentar de executare [art. 1522 alin. (3) C. civ.]. Punerea in intarziere se poate realiza si de drept, in ipoteza anumitor obligatii (art. 1523 C. civ.);
b) executarea silita in natura trebuie sa fie posibila. Ea nu este posibila atunci cand: I. ne alflam in cazul unei imposibilitati fortuite de executare, temporara sau definitiva si care duc la amanarea exigibilitatii obligatiei sau chiar la stingerea acesteia; II. atunci cand imposibilitatea se datoreaza culpei debitorului. Daca, de exemplu, din culpa acestuia bunul care trebuia predat creditorului a pierit. In aceasta ultima ipoteza, debitorul va fi tinut la plata de daune-interese (art. 1530 si urm. C. civ.); III. atunci cand imposibilitatea de executare in natuta se datoreaza naturii obligatiei – de exemplu, obligatiile de a face nu pot fi, in principiu, executate in natura. Acelasi lucru se poate spune si de obligatiile de a nu face, al caror obiect consta intr-o abtinere, asadar nu se pune problema executarii in natura a acestora;
c) in sfarsit, pentru ca remediul executarii in natura sa poata fi utilizat mai este necesar [acelasi art. 1516 alin. (2) C. civ.] si ca debitorul sa nu aiba alta cauza justificata de a refuza executarea propriilor prestatii. Astfel, de exemplu, acestuia nu i se poate pretinde executarea daca creditorul insusi nu si-a executat propriile obligatii sau nu a facut o oferta conforma de executare – ipoteza exceptiei de neexecutare (art. 1556 C. civ.), sau atunci cand ordinea contractuala a executarii prestatiilor impune executarea prealabila a obligatiilor creditorului si acesta nu a efectuat aceasta executare (art. 1555 C. civ.) sau, in cazurile in care creditorul este pus in intarziere si refuza sa preia executarea (art. 1510-1511 C. civ.). [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 727]