(1) In cazul neexecutarii unei obligatii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, sa execute el insusi ori sa faca sa fie executata obligatia.
(2) Cu exceptia cazului in care debitorul este de drept in intarziere, creditorul poate sa exercite acest drept numai daca il instiinteaza pe debitor fie odata cu punerea in intarziere, fie ulterior acesteia.
Autorizarea „creditorului” (executarea de catre creditor)/ apelul la un tert in vederea executarii – reprezinta doua remedii alternative in cazul obligatiilor de a face. Primul presupune posibilitatea creditorului de a efectua el insusi prestatia urmand ca apoi sa pretinda debitorului contravaloarea acesteia. Al doilea, presupune ipoteza in care creditorul apeleaza la un tert pentru ca acesta sa exexcute in numele sau prestatia, urmand sa pretinda apoi debitorului echivalentul acesteia. Asa cum se poate observa si cum era vazuta si in vechea reglementare, in realitate, aceste doua remedii au un caracter substitutiv si se rezolva in final prin intermediul unei executari prin echivalent (astfel se prezinta disolutia in daune-interese a autorizarii creditorului mai ales in ipoteza in care se apeleaza in acest sens la un tert ca acesta sa execute obligatia de a face pentru ca apoi sa il plateasca in acest sens) totusi, noua reglementare o include in sfera executarii silite in natura. Autorizarea de care vorbim este una legala si poate opera extrajudiciar, pentru ca nu este necesara autorizarea justitiei pentru ca mecanismul art. 1528 sa functioneze, decat in ipoteza in care opozitia debitorului face necesara o asemenea interventie judiciara. Singura conditie ceruta de lege este ca in prealabil, creditorul sa-l fi instiintat pe debitor de intentia sa de a executa el insusi sau de a cere unui tert sa execute el prestatia de a face. Aceasta instiintare se poate face odata cu punerea in intarziere sau ulterior acesteia [art. 1528 alin. (2) C. civ.]. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 270-271]
In ipoteza obligatiei de a face avand ca obiect predarea unor bunuri de gen, creditorul poate sa isi procure el insusi sau prin terte persoane bunurile datorate, indiferent daca debitorul are aceste bunuri, dar refuza predarea, ori, dimpotriva, nu le are. In cazul in care debitorul are bunurile, dar refuza predarea, creditorul are si posibilitatea de a solicita executarea silita in natura, in temeiul unui titlu executoriu, cu concursul fortei de constrangere a statului. [D.A. Ghinoiu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1614-1615]
Conditiile exercitarii mijloacelor juridice reglementate de art. 1528 C. civ. sunt pozitive si negative.
Conditiile pozitive sunt cele generale necesare pentru activarea oricarui remediu, plus o conditie speciala:
– neexecutarea fara justificare a obligatiei de catre debitor;
– punerea in intarziere a debitorului (cu exceptia cazului cand debitorul este de drept in intarziere);
– instiintarea debitorului de catre creditor cu privire la intentia acestuia de a proceda el insusi la executarea ori prin intermediul unui tert. Aceasta instiintare poate avea loc prin intermediul punerii in intarziere (caz in care formalitatea punerii in intarziere capata caracter specializat, in sensul ca, pe langa indicarea termenului suplimentar de executare, trebuie sa prevada expressis verbis vointa creditorului de a recurge la una dintre variantele puse la dispozitie de art. 1528) sau ulterior acesteia. Instiintrea are menirea de a-l preveni pe debitor si de a-l determina sa ia masurile necesare in cazurile in care nu este de drept in intarziere.
Conditiile negative se refera la:
– absenta titlului executoriu;
– absenta incuviintarii din partea instantelor de judecta;
– absenta concursului organelor de executare.
In concluzie, mijloacele juridice reglementate de art. 1528 sunt de drept material si complementar dispozitiilor din materia procesual civila (art. 903 C. proc. civ.). [C. E. Zamsa, Efectele obligatiilor civile. Editura Hamangiu 2013, p. 126]