(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea intinderii prejudiciului se tine seama si de cheltuielile pe care creditorul le-a facut, intr-o limita rezonabila, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial.
In materia raspunderii civile contractuale, prejudiciul reprezinta consecintele pagubitoare, patrimoniale si nepatrimoniale, suportate de catre creditor ca efect al neexecutarii, execuatarii necorespunzatoare sau cu intarziere de catre debitor a obligatiei asumate prin contract [G.Boroi, L.Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 189]
Prejudiciul patrimonial (numit uneori si material) este acel prejudiciu care poate fi evaluat in bani si consta in diminuarea patrimoniului creditorului cu o anumita valoare economica asupra careia are un drept sau ar fi avut dreptul ori posibilitatea sa o dobandeasca. Prejudiciul patrimonial cuprinde atat paguba efectiv suferita (damnum emergens), adica valoarea prestatiei datorate de catre debitor si neexecuatata, cat si castigul nerealizat (lucrum cessans), in intelesul de crestere patrimoniala pe care ar fi dobandit-o creditorul, in conditiile normale ale circuitului civil, daca debitorul ar fi executat prestatia datorata sau ar fi executat-o la termenul stabilit. Incalcarea unui drept patrimonial are ca rezultat, de regula, un prejudiciu patrimonial. Este insa posibil ca acesta incalcare sa nu se rezume exclusiv la un asemenea prejudiciu. De exemplu, distrugerea bunului imprumutat care reprezenta o amintire de familie pentru comodant poate sa se concretizeze nu numai intr-un prejudiciu patrimonial, ci si intr-un prejudiciu nepatrimonial, de ordin pur efectiv. Prejudiciul nepatrimonial, care, prin ipoteza, nu este susceptibil de evaluare pecuniara, rezulta ca regula din incalcarea unor drepturi nepatrimoniale [G.Boroi, L.Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p.190]
Daunele interese compensatorii inlocuiesc executarea in natura a obligatiilor contractuale si , prin urmare, nu se cumuleaza cu aceasta. Cu alte cuvinte, debitorul nu poate fi tinut, in acelasi timp, la plata de daune-interese compensatorii si la executarea in natura a prestatiilor la care s-a indatorat prin contract. Dimpotriva, daunele-interese moratorii se cumuleaza intotdeauna cu executarea in natura a obligatiei sau cu plata de daune interese-compensatorii. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 310]
In considerarea caracterului de drept comun al raspunderii civile delictuale, dispozitiile art. 1391 NCC sunt aplicabile in mod corespunzator si repararii prejudiciului nepatrimonial cauzat creditorului prin neexecutarea obligatiilor contractuale de catre debitor. [D.A. Ghinoiu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1620]
In principiu instanta de judecata nu ar putea sa acorde despagubiri in completarea penalitatilor in lipsa unei clauze contractuale in acest sens, deoarece, prin clauza penala, partile au evaluat anticipat prejudiciul, creditorul fiind scutit de orice proba cu privire la intinderea acestuia.
Singura exceptie ar fi situatia cand penalitatile sunt derizorii, simbolice, ipoteza in care clauza penala nu ar putea sa indeplineasca nicio functie, facandu-se abstractie de existenta ei, caz in care se pot acorda numai despagubiri. Partile sunt obligate sa manifeste prudenta si diligenta in momentul stabilirii caluzelor contractuale in asa fel incat clauza penala sa fie in concordantacu dispozitiile legale. Asa cum am mentionat, in dreptul francez, potrivit art. 1522 C. civ, fr., legiuitorul are posibiltatea sa argumenteze cuantumul penalitatilor atunci cand este derizoriu, aspect carenu este reglementat in mod expres in legislatia noastra. [S. Angheni in Noul Cod civil, Studii si comentarii. Volumul III, Partea I. Cartea a V-a, Despre obligatii, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 783]
Principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutării sau a executării cu întârziere de către debitor a obligaţiei de plată, cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), astfel încât debitorul-pârât datorează atât reactualizare, cât şi dobânzi penalizatoare la debit în raport cu prevederile art. 1535 şi urm. C. civ.
Suspendarea executării silite a obligaţiei de plată nu reprezintă o cauză de exonerare pentru plata actualizării şi a dobânzii legale, acordarea unui termen de graţie şi achitarea creanţei cu întârziere neputând înlătura dreptul creditorului de la repararea integrală a prejudiciului suferit. [ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 758 din 9 martie 2015, www.scj.ro]