(1) In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.
(2) Daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta.
(3) Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea integrala a prejudiciului suferit.
Supravietuirea clauzei penale rezolutiunii sau rezilierii contractului, in conditiile cadrului normativ actual [art. 1535 alin. (1) C. civ.], exista numai in cazul penalitatilor de intarziere pentru obligatii care au ca obiect sume de bani. [S. Angheni in Noul Cod civil, Studii si comentarii. Volumul III, Partea I. Cartea a V-a, Despre obligatii, Editura Universul Juridic Bucuresti 2014, p. 787]
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plata), iar a doua reprezentând valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii (daune compensatorii), se ajunge la concluzia că este admisibil cumulul acestora şi, deci, nu se poate vorbi despre o dublă reparaţie, ceea ce ar reprezenta o îmbogăţire fără justa cauza a creditorului. [ICCJ, Secţia a II-a Civilă, Decizia nr. 4426/2013, www.scj.ro]
Din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 1535 alin. (3) NCC rezulta ca aceasta norma de favoare nu este aplicabila in cazul in care debitorul datora dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul nefiind indreptatit, intr-o atare ipoteza, la daune-interese suplimentare. Dimpotriva, consideram ca dispozitiile amintite sunt aplicabile in cazul in care partile nu au convenit asupra cuantumului daunelor-interese datorate pentru executarea cu intarziere a obligatiilor precuniare, creditorul putand obtine, in afara dobanzii legale (penalizatoare) si daune-interese aditionale, daca face dovada prejudiciului suplimentar suferit. [D.A. Ghinoiu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1626]
Natura juridica a daunelor interese moratorii legale este diferita de natura juridica a clauzei penale, intrucat legea prezuma in mod absolut prejudiciul invocat reprezentand dobanda legala in cazul in care o parte nu-si incaseaza creanta la scadenta, prejudiciu care este dat de lipsa de folosinta a sumei de bani reprezentand creanta. Reclamantul nu este obligat sa faca dovada ca prin intarzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu, intrucat legea porneste de la ideea ca lipsa de folosinta a unei sume de bani provoaca creditorului un prejudiciu constand in cuantumul penalitatilor datorate pe perioada intarzierii la executare. [Judecatoria Barlad, Sentinta nr. 2960/2013, portal.just.ro]
Principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutării sau a executării cu întârziere de către debitor a obligaţiei de plată, cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), astfel încât debitorul-pârât datorează atât reactualizare, cât şi dobânzi penalizatoare la debit în raport cu prevederile art. 1535 şi urm. C. civ.
Suspendarea executării silite a obligaţiei de plată nu reprezintă o cauză de exonerare pentru plata actualizării şi a dobânzii legale, acordarea unui termen de graţie şi achitarea creanţei cu întârziere neputând înlătura dreptul creditorului de la repararea integrală a prejudiciului suferit. [ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 758 din 9 martie 2015, www.scj.ro]
Înalta Curte de Casație si Justiţie a pronunţat Decizia nr. 2/2014, prin care, admiţând recursul în interesul legii, a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1 şi 2 teza 1, art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 şi art. 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările şi completările ulterioare”.
Fiind accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanţa cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate şi prin dispoziţiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, potrivit cu care „întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”
Din coroborarea acestor norme cu incidenţă în cauză, se deduce fără echivoc că, în speţă, dreptul reclamanţilor la obţinerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligaţiei la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului, care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate iniţial. O astfel de actualizare antrenează şi ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligaţiei de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Dacă actualizarea la inflaţie are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanţei la valoarea ei reală, în aceeaşi expresie economică din momentul stabilirii ei, fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbeşte despre daunele interese moratorii, discuţia este plasată pe tărâmul unei reparaţii a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanţei băneşti, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Aşadar, dobânzile legale, accesorii ale creanţei reclamanţilor, se cuvin acestora ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanţei la inflaţie.
Ca atare, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligaţiei, iar aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală. [Tribunalul Galați, Sentința civilă nr. 1858/2014, portal.just.ro]