Dovada neexecutarii obligatiei nu il scuteste pe creditor de proba prejudiciului, cu exceptia cazului in care prin lege sau prin conventia partilor se prevede altfel.
Cat priveste sarcina probei neexecutarii, respectiv executarii necorespunzatoare ori cu intarziere, urmeaza a se face urmatoare distinctie: in cazul obligatiilor de a nu face, creditorul trebuie sa dovedeasca faptul savarsit de debitor prin care se incalca aceasta obligatie; in cazul obligatiilor de a da si de a face, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, iar apoi neexecutarea se prezuma [G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 189]
Noul Cod civil evalueaza in unele cazuri, in tot sau in parte, valoarea prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligatiei, stabilind cuantumul daunelor-interese datorate de debitor si scutindu-l pe creditor de obligatia dovedirii prejudiciului. Un caz de evaluare legala a prejudiciului suferit de creditor si de scutire a acestuia de obligatia dovedirii prejudiciului vizeaza executarea cu intarziere a obligatiilor banesti, in cazul carora creditorului ii este recunoscut dreptul la daune-interese moratorii de la scadenta pana la data platii, in cuantumul stabilit de lege, in lipsa unei conventii a partilor. Si in ipoteza executarii cu intarziere a altor obligatii decat cele avand ca obiect plata unei sume de bani, in lipsa unei clauze penale si daca creditorul nu face dovada unui prejudiciu mai mare, acesta are dreptul la daune-interese moratorii egale cu dobanda legala, fiind scutit de obligatia de a dovedi prejudiciul. [D.A. Ghinoiu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1628]