Culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezuma prin simplul fapt al neexecutarii.
Chiar si in cazul in care debitorul nu rastoarna prezumtia culpei in neexecutarea obligatiei, raspunderea civila a acestuia va fi atrasa numai in masura in care creditorul se conformeaza dispozitiilor art. 1537 NCC, potrivit carora este obligat sa probeze existenta prejudiciului. Cu alte cuvinte, neexecutarea culpabila a obligatiei si existenta unui prejudiciu sunt doua conditii distincte pentru atragerea rapunderii civile. [C. Vaduva in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 570]