(1) Rezolutiunea poate fi dispusa de instanta, la cerere, sau, dupa caz, poate fi declarata unilateral de catre partea indreptatita.
(2) De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege sau daca partile au convenit astfel, rezolutiunea poate opera de plin drept.
In functie de izvorul sau, putem deosebi: rezolutiunea legala; rezolutiunea conventionala; In functie, de modul de operare, asa cum rezulta din art. 1550 NCC, se poate distinge: rezolutiunea judiciara, care se dispune, la cerere, de catre organul de jurisdictie; rezolutiunea unilaterala, care opereaza prin declaratia de rezolutiune a partiii interesate; rezoltiunea de plin drept care intervine fie in cazurile expres prevazute de lege, fie atunci cand partile au convenit altfel [G.Boroi, L.Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p.181]
In cazul in care partea indreptatita opteaza pentru rezolutiunea judiciara, instanta va putea sa o pronunte daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: a) sa existe o neexecutare, chiar si partiala, dar suficient de importanta, a obligatiei asumate de catre cealalta parte a contractului sinalagmatic; in cazul obligatiilor pozitive, neexecutarea poate imbraca atat forma unei abstentiuni, caz in care debitorul ramane pur si simplu in pasivitate, fie forma unei actiuni inadecvate sau chiar contrare fata de prestatiile pozitive de care este tinut debitorul; neexecutarea obligatiilor negative speciale presupune insa intotdeauna savarsirea unei actiuni contrare clauzelor contractuale; b) neexecutarea obligatiei sa fie imputabila debitorului ei; c) debitorul acestei obligatii sa fi fost pus in intarziere [G.Boroi, L.Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p.182]
Rezolutiunea unilaterala reprezinta o premiera pentru dreptul pozitiv romanesc si trebuie salutata cu un mare castig. In esenta, acest tip de rezolutiune presupune posibilitatea creditorului, chiar si in lipsa unui pact comisoriu expres, de a invoca rezolutiunea contractului pentru neexecutare, fara a apela la foruri judiciare sau la orice autoritate exterioara propriei vointe, in maniera unilaterala si extrajudiciara. Aceasta posibilitate a sa presupune respectarea unor conditii specifice in vederea invocarii (desprinse din art. 1550, 1551 si 1552C. Civ.), dar este independenta cu desavarsire de apelul la instanta de judecata. Este vorba de o rezolutiune extrajudiciara. Rolul potential al instantei de judecata este acela de a controla a posteriori corectitudinea (putem sa ii spunem si oportunitatea) invocarii rezolutiunii. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 287]
Desi art. 1550 nu mentioneaza si rezilierea extrajudiciara sau unilaterala, referindu-se doar la rezolutiune, textul citat constituie temei si pentru rezilierea unilaterala. In primul rand, textul art. 1550 stabileste un drept comun in materie de rezolutiune consfintind dreptul de optiune al creditorului intre rezolutiunea judiciara si cea unilaterala. Art. 1549 alin. 3 C.civ. prevede ca regulile referitoare la rezolutiune se aplica si rezilierii daca legea nu indica altfel. [L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 288]
Este de subliniat ca, inclusiv in situatia operarii de drept a rezolutiunii, varianta pactului comusoriu in mod concret, este necesara manifestarea unilaterala de vointa a creditorului pentru activarea masurii rezolutiunii, in defavoarea executarii silite, afirmatie sustinuta si de modul de redactare al art. 1549 NCC: „Daca nu cere executarea silita a obligatiilor (…)”. Asadar, exercitarea dreptului de optiune al creditorului pentru invocarea rezolutiunii (operata prin pactul comisoriu) in detrimentul executarii silite se va materialita printr-o formalitate sau declaratie de invocare a rezolutiunii, care nu trebuie confundata cu declaratia unilaterala de rezolutiune reglementata in art. 1550 alin. (1) NCC si detaliata in art. 1552 NCC. [C. Zamsa in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1644]