(1) Cesiunea care este interzisa sau limitata prin conventia cedentului cu debitorul nu produce efecte in privinta debitorului decat daca:
a) debitorul a consimtit la cesiune;
b) interdictia nu este expres mentionata in inscrisul constatator al creantei, iar cesionarul nu a cunoscut si nu trebuia sa cunoasca existenta interdictiei la momentul cesiunii;
c) cesiunea priveste o creanta ce are ca obiect o suma de bani.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu limiteaza raspunderea cedentului fata de debitor pentru incalcarea interdictiei de a ceda creanta.
Alineatul (2) nu este, (…) aplicabil in cazul de la alin. (1), lit. a), in contra prevederii exprese in lege, avand in vedere ca acordul debitorului cu privire la cesiune (ceea ce semnifica cesiunea in ansamblu, deci si incalcarea clauzei de inalienabilitate) cuprinde, implicit, renuntarea acestuia la raspunderea pentru nerespectarea de cedent a clauzei de inalienabilitate. [A. Bleoanca in Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. II, Editura Hamangiu 2012, p. 941]