Art. 1.650. Notiune

(1) Vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa il plateasca.

(2) Poate fi, de asemenea, transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului de proprietate sau orice alt drept.

Din definitie rezulta faptul ca obligatia de transmitere a proprietatii, ce incumba vanzatorului, poate fi si o obligatie viitoare. Cu toate acestea, definitia nu absoarbe automat antecontractul de vanzare-cumparare, asa cum lesne ar putea rezulta din modul de formulare a textului articolului. De esenta vanzarii este asumarea de catre vanzator a obligatiei de transmitere a proprietatii (obligatie de a da), care in acceptiunea noii reglementari poate fi executata fie in momentul incheierii contractului, adica a realizarii acordului de vointa, fie la o data ulterioara. Situatia este diferita in cazul antecontractului de vanzare-cumparare cand partile isi asuma obligatii de „a face” si nu obligatii de „a da”. Argumentul il constituie existenta reglementarii distincte a promisiunii de vanzare si a promisiunii de cumparare (art. 1669 NCC). [D.Dumitru in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 611]