Vanzarea facuta pe un pret care nu a fost determinat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unei modalitati prin care pretul poate fi determinat ulterior, dar nu mai tarziu de data platii si care nu necesita un nou acord de vointa al partilor.
Pretul, determinat sau determinabil, este stabilit, de regula, de catre parti. Pretul nu poate fi stabilit de instanta atunci cand partile nu l-au stabilit si nu poate modificat de instanta atunci cand partile nu l-au stabilit. Pretul va fi cifrat ca element al contractului chiar daca va fi posibila indexarea, in cazul acelor situatii care nu comporta o plata imediata. Sunt situatii in care pretul se fixeaza de autoritatile publice, de exemolu tarifele pentru electricitate, medicamente compensate etc. Daca nu este determinat, pretul trebuie sa fie determinabil la data scadentei prin elementele de calcul stipulate. Aceste elemente trebuie sa fie suficient de precise si obiective, in sensul de a nu depinde de vointa uneia dintre parti in mod independent. Daca pretul pentru o marfa de import este impus de producatorul strain, el poate fi utilizat pe piata interna numai daca producatorul extern si importatorul autohton sunt in totala independenta unul fata de celalalt. Este valabil pretul determinabil independet de vointa vanzatorului, daca tariful rezulta dintr-un curs stabilit de autoritatea publica sau daca se formeaza in conditiile unei concurente efective. [I. Turcu, Noul cod civil. Cartea a V-a. Contractul de vanzare. Art. 1650-1762. Comentarii si explicatii, Editura CH Beck, Bucuresti 2012, p. 255]
Daca pretul nu a fost determinat prin contract este necesar ca partile sa fi stabilit ca el va fi determinat ulterior, in caz contrar vanzarea fiind nula. Data limita pana la care va fi determinat pretul trebuie sa fie, cel mai tarziu, data platii. Daca data platii pretului nu este stabilita in contract devin aplicabile dispozitiile art. 1495 NCC. [M. Gavris in Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. III, Editura Hamangiu 2012, p. 20]