Art. 1.664. Lipsa determinarii exprese a pretului

(1) Pretul vanzarii este suficient determinat daca poate fi stabilit potrivit imprejurarilor.

(2) Cand contractul are ca obiect bunuri pe care vanzatorul le vinde in mod obisnuit, se prezuma ca partile au avut in vedere pretul practicat in mod obisnuit de vanzator.

(3) In lipsa de stipulatie contrara, vanzarea unor bunuri al caror pret este stabilit pe piete organizate este presupusa a se fi incheiat pentru pretul mediu aplicat in ziua incheierii contractului pe piata cea mai apropiata de locul incheierii contractului. Daca aceasta zi a fost nelucratoare, se tine seama de ultima zi lucratoare.

Art. 1664 reglementeaza mai multe ipoteze in care se poate determina pretul de catre parti cu concluzia ca el este suficient determinat.
Prima ipoteza ete determinarea dupa imprejurarile concrete in care s-a realizat acordul partilor cu privire la celelalte elemente ale contractului. Imprejurarile la care se refera primul alineat al art. 1664 sunt lasate la aprecierea instantei pentru ca nicio indicatie ajutatoare nu este oferita de NCC. O astfel de norma, cu continutul prea vag pentru a fi satisfacator, genereaza o jurisprudenta diversa si contradictorie, nerecomandata intr-un stat de drept.
Printre imprejurarile posibile ar putea fi enumerata si aceea din alin. (2). Obiectul vanzarii este un bun pe care in mod obisnuit il vinde vanzatorul, de exemplu pepeni sau avioane sau ciocolata. El are o statornicie in privinta pretului practicat raportat la un anumit sortiment si aceasta obisnuinta va umple golul lasat de nedeterminarea pretului in mod explicit. Desigur ca un astfel de procedeu nu poate fi intalnit la vanzarea cailor de rasa ori a tablourilor de maestri.
Cel de-al treilea alineat al art. 1664 se aplica vanzarii bunuilor pe piete organizate in absenta determinarii exprese a pretului de catre parti naste prezumtia ca partile s-au invoit sa aplice pretul mediu din ziua incheierii contractului practicat pe piata cea mai apropiata de locul incheierii contractului.
Ipoteza textului se raporteaza la ziua lucratoare in care s-a incheiat contractul. Cum comerciantii si consumatorii, cumparatorii si vanzatorii nu isi gasesc astamparul nici in zilele nelucratoare, deoarece viata nu se opreste in aceste zile, ultima fraza din alin. (3) ofera solutie si pentru pretul intr-un contract incheiat in zi nelucratoare.
Nemaiputandu-se stabili „pretul mediu”, deoarece nu s-a realizat o multitudine de vanzari in domeniu si nu poate fi dedusa o medie, va fi luat in considerare pretul mediu din ultima zi lucratoare care a precedat ziua incheierii contractului.
Daca autorul acestui text de lege ar fi acordat mai multa atentie normelor elementare de tehnoredactare, ar fi acordat ultimei fraze („Daca aceasta zi…”) statutul de alineat distinct pe care il merita pe deplin. [I. Turcu, Noul cod civil. Cartea a V-a. Contractul de vanzare. Art. 1650-1762. Comentarii si explicatii, Editura CH Beck, Bucuresti 2012, p. 259-260]