(1) Vanzarea este anulabila atunci cand pretul este stabilit fara intentia de a fi platit.
(2) De asemenea, daca prin lege nu se prevede altfel, vanzarea este anulabila cand pretul este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare.
Prin art. 1665 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, legiuitorul a stabilit ca vanzarea este anulabila atunci cand pretul este stabilit fara intentia de a fi platit, iar prin alin. (2) ca, daca prin lege nu se prevede altfel, vanzarea este anulabila cand pretul este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare.
Fata de exprimarea legiuitorului (…), in cazul in care se pune in discutie caracterul fictiv sau derizoriu al pretului, sanctiunea care intervine este nulitatea relativa si nu cea absoluta cu toate consecintele ce decurg din aceasta calificare, inclusiv acea ca numai partile si avanzi lor cauza pot invoca aceste motive de nulitate. Ca este vorba de o nulitate relativa, fata de exprimarea legiuitorului, se deduce inclusiv din dispozitiile art. 1247, 1248, 1250 si 1251 Cod civil, in cuprinsul carora legiuitorul foloseste exprimarea contract lovit de nulitate absoluta si contract anulabil. [Tribunalul Mehedinti, Decizia civila nr. 491/2013, portal.just.ro]
Atât timp cât nu există un act secret care să dovedească o simulaţie a preţului, nu se poate vorbi de o fictivitate a preţului, iar caracterul derizoriu se apreciază pe baza unei expertize privitoare la valoarea reală a bunului în momentul vânzării (…) în jurisprudenţă – s-a decis că părţile sunt libere să determine preţul sub sau peste valoarea lucrului, echivalenţa fiind relativă.
In doctrină s-a statuat că preţul este serios atunci când nu este derizoriu (infim), atât de disproporţionat în raport de valoarea lucrului vândut încât să nu existe preţ. Seriozitatea fiind o chestiune de fapt, este lăsată la aprecierea instanţei. Preţul trebuie să fie, în general, în proporţie cu valoarea lucrului vândut. Părţile sunt însă libere să determine valoarea bunului şi deci preţul lui, care poate fi superior sau inferior valorii bunului ce formează obiectul vânzării.[Judecătoria Sinaia, Sentința civilă nr. 1029/2014, portal.just.ro]