(1) Daca, la data incheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se afla in proprietatea unui tert, contractul este valabil, iar vanzatorul este obligat sa asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul sau catre cumparator.
(2) Obligatia vanzatorului se considera ca fiind executata fie prin dobandirea de catre acesta a bunului, fie prin ratificarea vanzarii de catre proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care procura cumparatorului proprietatea asupra bunului.
(3) Daca din lege sau din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul dobandirii bunului de catre vanzator sau al ratificarii contractului de vanzare de catre proprietar.
(4) In cazul in care vanzatorul nu asigura transmiterea dreptului de proprietate catre cumparator, acesta din urma poate cere rezolutiunea contractului, restituirea pretului, precum si, daca este cazul, daune-interese.
(5) Atunci cand un coproprietar a vandut bunul proprietate comuna si ulterior nu asigura transmiterea proprietatii intregului bun catre cumparator, acesta din urma poate cere, pe langa daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea pretului proportional cu cota-parte pe care nu a dobandit-o, fie rezolutiunea contractului in cazul in care nu ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobandi proprietatea intregului bun.
(6) In cazurile prevazute la alin. (4) si (5), intinderea daunelor-interese se stabileste, in mod corespunzator, potrivit art. 1.702 si 1.703. Cu toate acestea, cumparatorul care la data incheierii contractului cunostea ca bunul nu apartinea in intregime vanzatorului nu poate sa solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la lucrarile autonome sau voluptuare.
In cazul vanzarii bunului altuia, transferul dreptului dee proprietate se disociaza acordului de vointa al partilor, intervenind la un moment ulterior incheierii contractului, singura conditie fiind aceea ca la momentul transferului dreptului de proprietate vanzatorul sa fie titularul dreptului de proprietate asupra lucrului vandut. Efectele translative ale dreptului de proprietate alle contractului de vanzare-cumparare privind bunul altuia pot opera si independent de indeplinirea vreunei obligatii din partea vanzatorului, legata de procurarea acelui bun, in virtutea actiunii conjugate a contractului cu elementele de ordin subiectiv ce tin de persoana cumparatorului, integrate conceptului de buna credinta sau formei de manifestare a acesteia, legata de aparenta in drept. Astfel, prin desfiintarea retroactiva a certificatului de mostenitor, deci a calitatii de mostenitor a vanzatorului, vanzarea ar trebui sa devina rezolubila. Cu toate acestea, jurisprudenta a validat vanzarea unui astfel de bun in virtutea bunei credinte a cumparatorului sau a principiului error comunis facit ius, care ii permite cumparatorului sa se apere eficient impotriva actiunii in revendicare a adevarului proprietar. [M-L. Belu Magdo, Contractul de vanzare in noul Cod civil, Editura Hamangiu 2014, p. 203-204]